In urma cu 43 de ani, lumea intreaga privea cu uimire primul zbor cu pasageri al unui avion supersonic.
Minunea inginereasca botezata Concorde a avut insa o viata scurta, aeronavele fiind retrase din circulatie in anul 2003.
In urma unui tratat semnat pe 29 noiembrie 1962 intre industria aerspatiala britanica si cea franceza a luat nastere proiectul Concorde (intelegere, n.r.), care avea sa fie prima aeronava supersonica destinata transportului de pasageri. In scurt timp, marile companii aeriene s-au aratat interesate sa cumpere noul tip de avion.
In februarie 1965 au fost construite doua prototipuri, iar Concorde 001 a zburat prima data pe 2 martie 1969, insa viteza suprsonica a fost atinsa si testata pe 1 octombrie.
Trei ani mai traziu a avut loc si primul zbor transatlantic, insa problemele au inceput sa apara in curand, din cauza anularii unor comenzi.
Cel de-al doilea avion supersonic a fost sovieticul Tupolev Tu-144. Prototipul a zburat pe 31 decembrie 1968, iar viteza supersonica a fost depasita pe 5 iunie 1969, o luna mai tarziu devenind prima aeronava comerciala care a depasit Mach 2. Cu toate acestea, Tupolev a fost introdus ca aeronava de pasageri abia pe 1 noiembrie 1977, la doi ani dupa lansarea Concorde.
Multi isi puneau problema sigurantei in zbor, dar si a poluarii masive a acestor avioane, care produceau un boom sonic. Astfel, pana in 1976 au ramas doar doi cumparatori, companiile Air France si British Airways, direct interesate de salvarea acestui proiect.
De langa lipsa comenzilor exista si costul foarte ridicat al productiei: 23 de milioane de lire sterline erau necesare pentru construirea unui avion Concorde.
Consumul de combustibil era foarte mare, astfel incat si un bilet ajungea sa fie foarte scump. In total au fost construite numai 20 de aeronave, care includeau 2 prototipuri, 2 pentru pre-productie si 16 scoase la vanzare (14 pentru transportul de pasageri si 6 pentru proiecte de cercetare).
Caracteristicile tehnice ale avioanelor Concorde
Concorde a adus multe inovatii in domeniul industriei aerospatiale, pe langa depasirea vitezei supersonice. Printre acestea trebuie mentionate:
-a fost primul avion comercial care a folosit circuite hibride;
-aripile cu forma specifica;
-a beneficiat de un precursor al actualului FADEC pentru controlul motoarelor;
-forma specifica a botului, pentru o vizibilitate mai buna la aterizare;
-atingea viteza maxima de 2.179 km/h (Mach 2,04);
-era construit in mare parte din aluminiu, pentru a avea o greutate redusa;
-pilot automat de la decolare pana la aterizare;
-sistem analog de control al zborului.
Caracteristici generale:
-echipajul: 3 persoane (2 piloti, 1 inginer de bord)
-capacitate: intre 92-120 pasageri
-lungime: 61,66 metri
-anvergura aripilor: 25,6 metri
-inaltime: 12,2 metri
-greutate: 78,700 kg
-motoare: 4 Rolls-Royce/SNECMA Olympus 593 Mk 610 turbojet
-capacitate maxima combustibil: 95,680 kg
-comsum: 13,2 kg/km
Daca in mod normal un avion de pasageri are nevoie de 8 ore sa zboare de la Paris la New York, o aeronava supersonica parcurgea aceasta distanta in doar 3,5 ore.
Altitudinea la care zbura Concorde era de 18.300 de metri, fata de 10.000 in cazul unui avion obisnuit, iar viteza de croaziera ajungea la 2.140 km/h.
Primele curse de pasageri au inceput in ianuarie 1976, pe ruta Londra-Bahrain si Paris-Dakar-Rio, ulterior fiind introdusa si cursa Paris-Caracas. In Statele Unite, avioanele Concorde aveau drept de aterizare doar pe anumite aeroporturi, din cauza poluarii sonore, iar India a interzis atingerea vitezei supersonice deasupra spatiului sau aerian.
Cum decurgea un zbor supersonic, la bordul Concorde
Criza petrolului din 1979 a afectat si mai mult profitul acestor avioane, care consumau mult combustibil. In plus, nici pasagerii nu erau prea multumiti, avand in vedere ca pretul unui bilet era extrem de piperat.
Spre deosebite de alte avioane, Concorde avea numai 100 de locuri, dispuse intr-o singura clasa si organizate cate 4 locuri pe latime, separate doua cate doua de un culoar. Inaltimea tavanului era foarte mica, de maximum 1,8 metri, nu era loc suficient pentru bagajele de mana, iar scaunele de piele erau inghesuite, locul pentru picioare fiind comparabil cu al unei clase economice.
Confortul pasagerilor care isi permiteau sa cumpere bilete la un Concorde lasa in mod clar de dorit, dar nici experinta zborului supersonic nu era memorabilia, asa cum se asteptau calatorii. Momentul in care se depasea viteza sunetului era anuntat de pilot si apoi afisat pe un ecran, altfel pasagerii nu simteau nimic deosebit.
Existau insa detalii care compensau aceste aspect nedorite. Serviciul la bord era impecabil, iar altitudinea de croaziera permitea sa fie observata usor curbura Pamantului. Nici turbulentele nu erau o problema la acea inaltime.
In timpul vitezei supersonice, din cauza fortei de frecare a aerului, invelisul exterior al avionului se incalzea la peste 100 de grade Celsius, iar geamurile erau caldute la atingere, desi afara aerul avea -60 de grade.
Tragediile care au ingropat un proiect inovator
Concorde a fost cel mai sigur avion din lume pana la tragedia din 25 iulie 2000, cand toti cei 100 de pasagheri si-au pierdut viata dupa prabusirea zborului Air France 4590 in Gonesse, Franta. In timpul decolarii, o piesa matalica, pierduta de la un alt avion, a taiat o roata, aceasta a luat foc, iar incendiul a dus la explozia in flacari a aeronavei.
Accidentul a fost pentru Concorde inceputul sfarsitului. Constructorii au fost nevoiti sa aduca numeroase imbunatatori, pentru evitarea altor accidente. Cu toate acestea, pasagerii au inceput sa evite aceste avioane, specticismul lor crescand si mai mult dupa tragedia din 11 septembrie 2001 de la WTC.
Astfel, in 2003, Air France si British Airways au anuntat ca vor scoate din circulatie avioanele Concorde. Ambele companii aeriene invocau lipsa clientilor si costurile foarte mari pentru intretinere. Imediat dupa aceste declaratii, Sir Richard Bransons-a oferit sa cumpere aeronavele cu cate 5 milioane de lire fiecare, pentru compania sa aeriana, Virgin Atlantic. Oferta lui a fost insa refuzata.
In decursul scurtei sale existente, Concorde a stabilit cateva recorduri mondiale care nu vor fi doborate prea curand. Pe 7 februarie 1996 a zburat de la New York la Londra in numai 2 ore, 52 de minute si 59 de seconde, iar in august 1995 a facut ocolul Pamantului in doar 31 de ore, 27 de minute si 49 secunde, incluzand 6 opriri pentru realimentare.
In ciuda esecului Concorde, proiectul unui avion supersonic nu a fost abandonat. In 2003, EADS, compania care detine Airbus, a anungat ca vrea sa realizeze un urmas al Concorde, mai mare si mai rapid.
Doi ani mai tarziu, agentia japoneza de explorari spatiale a spus ca testeaza deja un avion supersonic cu o capacitate de 300 de pasageri. Proiectul ar putea sa devina realitate in jurul anului 2020.
In 2008, compania Aerion a primit deja pre-comenzi ale avionului supersonic Aerion SBJ, in valoare totala de 3 miliarde de dolari.
In anul 2011 a fost prezentat proiectul ZEHST, o aeronava hipersonica, realizata de Japonia in colaborare cu EADS. Aceasta poate atinge viteza de 4.800 km/h.
Panasonic Eluga
entru Tineret
Grand Theft Auto: Vice City, versiunea pentru PlayStation 2
LG TM2792
Windows Store va accepta jocuri şi aplicaţii pentru public matur