Oraşele de azi sunt tentaculare, revărsându-se în jur şi crescând orizontal - chiar dacă sunt pline de clădiri trufaş verticale - întinzându-se tot mai vast, adăugându-şi brâuri după brâuri de suburbii prin care se lărgesc, desfăşurându-se pe suprafeţe tot mai vaste. Marile spaţii ocupate impun deplasări pe distanţe lungi, imposibile altfel decât cu mijloace motorizate. Cotropind bucată cu bucată natura din jur, oraşele se zbat apoi să o readucă în mijlocul lor, sub înfăţişarea unor petice de parcuri şi alte „spaţii verzi”, uneori jalnic de mărunte. Haotice, zgomotoase, poluate, oraşele vieţii noastre de azi nu fac, de fapt, decât să ne scurteze viaţa. În ce măsură mai este viabil acest model, care, de fapt, nu este decât versiunea evoluată tehnologic a unui model vechi de secole? Şi încă o întrebare, mai importantă: oare n-ar putea fi construite altfel de oraşe, după nişte principii cu totul diferite? Unii s-au gândit că poate exista un alt drum, spre un altfel de oraş. L-au numit „arcologie”.
Termenul arcologie denumeşte deopotrivă o concepţie şi un oraş construit după o asemenea concepţie.
Credit: Cosanti Foundation
În spatele fiecărui concept revoluţionar, din orice domeniu, se află, evident, oameni: în spatele arcologiei se găseşte un arhitect de origine italiană, Paolo Soleri. În vârstă azi de 93 de ani, el şi-a dedicat multe decenii din viaţă fundamentării "doctrinei" sale arhitectonice - setul de principii cunoscut azi sub numele de arcologie. Şi nu s-a mulţumit cu teoria, ci a început să experimenteze practic, punând bazele celei dintâi arcologii: o alcătuire urbană aflată azi în construcţie, în mijlocul deşertului Arizona. Îndrăzneţul proiect este modelul, prototipul încă neterminat al arcologiei, al Noului Oraş şi este, în acelaşi timp, un laborator experimental şi un şantier unde prinde contur ideea acestei cetăţi a viitorului. Se numeşte Arcosanti.
Credit: Alfonso Elia
- Arcosanti se găseşte în statul american Arizona, la 110 km nord de oraşul Phoenix. Construcţia a început în 1970 şi, de atunci, mii de voluntari au lucrat, în stagii de câteva săptămâni, la ridicarea construcţiilor ce prefigurează azi viitoarea înfăţişare a oraşului. Înfiinţat pentru a explora conceptul de arcologie, un termen inventat de Paolo Soleri pentru a denumi concepţia sa privind "combinaţia câştigătoare" dintre arhitectură şiecologie, ca un element fundamental al urbanisticii viitorului. În Arcosanti se încearcă implementarea a ceea ce Paolo Soleri a denumit "lean alternative", o expresie greu de tradus în româneşte, dar care exprimă ideea unei organizări urbane mai "concentrate" şi mai eficiente, a unei optimizări prin care să se realizeze mult consumând puţin.
Oraşul este proiectat pentru a găzdui 5000 de locuitori, atunci când va fi terminat. Deocamdată, populaţia sa variază între 50 şi 150 de persoane, în funcţie de numărul de voluntari prezenţi. Cei ce se aşteaptă să vadă un oraş cu arhitectură pătrăţoasă, evocând o funcţionalitate strictă, vor fi surprinşi să găsească în Arcosanti o odihnitoare desfăşurare de forme organice, rotunjite, fluide - bolţi şi arcade ce jalonează peisajul în schimbare, cu aspect de şantier de construcţii, dar căruia sere, grădini şi ogoare îi adaugă viaţă vegetală, prefigurând viitoarea înfăţişare a acestei dintâi arcologii a omenirii.
Credit: Yuki Yanagimoto
Dar, deşi nu e gata încă, orăşelul trăieşte deja, într-un mod unic, foarte potrivit, de altfel, cu caracterul său de oraş experimental. E încă un şantier - şi va mai fi aşa încă mult timp de acum înainte - dar aici au loc deja concerte şi alte manifestări culturale, se desfăşoară diverse proiecte educaţionale, există cafenele şi restaurante, ia călătorii vin să-l viziteze, atraşi de neobişnuitul său, astfel că orăşelul în devenire a primit până acum cca 40.000 de turişti.
Credit: Tomiaki Tamura
Credit: 2010 James Horecka, AIA, Architect
Arcosanti este construit, în cea mai mare parate, de către voluntari, care participă la stagii (cu durata tipică de 5 săptămâni) în timpul cărora învaţă principiile arcologiei şi tehnicile folosite la ridicarea construcţiilor de aici. Taxele plătite pentru stagii constituie una dintre sursele de finanţare a ineditului proiect; alte fonduri provin din donaţii şi din "autofinanţare": la Arcosanti există un atelier unde se fabrică, după modele originale, desenate de Paolo Soleri, clopote din metal şi ceramică, vândute apoi pentru a obţine fondurile necesare continuării construcţiei.
Credit: Aimee Madsen
Arcologia este, în acelaşi timp, spuneam, o concepţie - un set de principii elaborate de Paolo Soleri pentru construirea unui spaţiu urban superior celui în care ne-am obişnuit să trăim şi care are limitele şi defectele sale.
Arcologia visată de Soleri ar fi un oraş "dens, integrat, tridimensional, capabil să susţină activităţile complexe pe care se sprijină cultura umană", cum spune arhitectul, care foloseşte adesea analogia cu un organism viu - un sistem căruia caracterul integrat, compact, interconectarea şi optimizarea conexiunilor îi asigură funcţionarea şi supravieţuirea.
7 principii, simple în aparenţă, dar extrem de profunde prin implicaţiile lor, sunt stâlpii pe care se sprijină conceptul Noului Oraş. Toate aceste principii sunt puse în practică, testate şi trăite în Arcosanti.
Proximitatea
Magazine, clădiri de birouri, locuinţe, facilităţi de educaţie şi divertisment sunt adunate la un loc, toate la distanţe mici unele de altele, integrate unele cu altele în chip ingenios şi armonios, astfel încât să fie posibilă parcurgerea distanţelor dintre ele în câteva minute. Pentru a contrabalansa traiul în acest spaţiu dens construit şi intens ca ritm de viaţă, natura ar fi şi ea la îndemână, în jurul oraşului - accesul la natură fiind văzut ca o componentă extrem de importantă a bunăstării fizice şi psihice a oamenilor. Oraşul ar oferi acces rapid la natură şi spaţii deschise, necesare destinderii.
Credit: Jeff Stein, AIA
Scara urbană = scara umană
A construi un întreg oraş "la scară umană" - adică la proporţii fizice care să ne facă să ne simţim în largul nostru, nu copleşiţi, este un deziderat aflat în clară contradicţie cu atmosfera oraşelor moderne, tot mai strivitoare prin amploarea colosală a edificiilor. Dar este posibil să obţinem spaţii construite ample care să fie totuşi la scară umană, cu condiţia unei organizări dense şi eficiente a spaţiului urban, astfel încât el să devină potrivit pentru pietoni şi biciclişti. Corolarul acestui principiu este o măsură drastică, la antipodul actualelor uzanţe: eliminarea maşinilor. Înlăturând maşinile din centrul oraşului, se obţine un mediu unde poluarea este mai redusă, consumul de resurse mai mic, iar atmosfera mai sănătoasă pentru locuitori.
Credit: Alfonso Elia
Dimensiunea ecologică
Capacitatea de suport a mediului natural ce înconjoară un oraş este un element esenţial pentru sănătatea acelui oraş, iar graniţele acestui mediu nu trebuie forţate în mod artificial şi depăşite întruna. De aici derivă principiul "respectării graniţelor". Dacă urbele moderne tind să se înconjoare cu suburbii rezidenţiale şi industriale şi, din această cauză, se extind orizontal cu viteze periculoase, "mâncând" cu repeziciune terenuri valoroase din punct de vedere ambiental şi agricol, arcologia propusă de Paolo Soleri stipulează dezvoltarea "interiorizată", densificarea şi creşterea eficienţei strict în cadrul limitelor stabilite, condiţie necesară pentru reducerea amprentei ambientale a oraşului.
Credit: Ken Howie
Reducerea consumului
Aici intervin tehnologiile avansate - case pasive, sisteme inovatoare de aprovizionare cu apă şi tratare a apelor uzate, materiale şi tehnici de construcţie ecologice, metode de reciclare eficiente - împreună cu o organizare superioară a activităţii şi o viziune "verde" care să stea la baza oricărei decizii luate. Utilizarea lor înseamnă consum mai mic de energie şi materiale, chiar cu preţul unui efort mai mare.
Ansamblul energie-hrană
Agricultura urbană va reduce impactul ambiental, aducând sursa de hrană mai aproape de consumator; o seră multi-etajată va furniza recolte diversificate, graţie stratificării pe mai multe niveluri, fiecare cu micro-climatul său, prielnic diverselor specii de plante cultivate, reducând în acelaşi timp consumul de apă necesar culturilor (să nu uităm că Arcosanti este un oraş construit în plin deşert, deci problema rezervelor de apă se pune cu acuitate). Căldura în exces va fi folosită pentru încălzirea altor construcţii, oriunde va fi nevoie, iar energia va fi produsă din surse regenerabile (solară, eoliană etc. ), în detrimentul termocentralelor şi al centralelor nucleare.
Frugalitate
Susţinătorii proiectului vorbesc despre o frugalitate elegantă, de genul "mai puţin înseamnă mai mult", nu în sensul de a trăi sărăcăcios, ci de a utiliza creativ resurse restrânse. Creativitatea, chiar în condiţiile economiei de resurse, duce la descoperirea unor soluţii elegante, surprinzătoare în planul expresiei estetice.
Un prilej de a învăţa
A lucra la Arcosanti înseamnă a învăţa mereu despre creativitate, sustenabilitate, relaţia dintre mediul natural şi spaţiul construit. Prototip al arcologiei, Arcosanti oferă permanent oportunităţi de învăţare prin însuşi procesul proiectării şi construirii sale şi printr-o abordare holistică a problemei sustenabilităţii.
Credit: Yuki Yanagimoto
Credit: Hanne Sue Kirsch
Cândva, Arcosanti se va înfăţişa sub forma inovatoare a unui oraş compact, viu, dinamic, armonios aşezat în mijlocul peisajului natural, conectat cu el fără a-l distruge, adăugându-i-se fără a-l înlocui.
Laborator urban şi oraş în devenire, un loc în care noţiuni precum design inovator, comunitate, preocupări ambientale se materializează în piatră, metal şi beton, închegându-se în construcţii îndrăzneţe, pe măsura viitorului care ne aşteaptă, Arcosanti este e o întrupare a unei viziuni care cândva, poate mai curând decât credem, va deveni - sub asaltul necesităţii - o realitate: Noul Oraş, Oraşul de Mâine.
Credit: Yuki Yanagimoto
