Watson este acel computer care a reusit sa invinga un om, mai exact pe Ken Jennings, campion mondial la concursul de cunostinte generale Jeopardy, si mai recent a ajutat doctorii in diagnosticarea pacientilor. De ceva vreme Watson a memorat tot continutul site-ului The Urban Dictionary si acum are nevoie de niste filtre pentru a aduce continutul si limbajul sau inapoi la PG-13. Cercetatorul Eric Brown este cel “responsabil” de aceasta situatie, in incercarea de a face supercomputerul mai uman. Din nefericire computerul care a acaparat intr-un timp record tot continutul nu mai stie sa faca diferenta intre politeturi si cuvintele ofensatoare si incepe conversatia folosindu-le pe cele din urma.
Masurile de stergere a acestui continut ofensator au fost luate pentru Watson, si din fericire acesta va diagnostica pacientii in continuare, ajutandu-i pe doctori fara a folosi limbajul agresiv.
În continuare veţi putea urmări un trailer, însă nu al unui film, ci al unui joc. Cyberpunk 2077 este creaţia studioului CD Project Red, responsabil pentru RPG-ul de succes The Witcher. Trailer-ul este creat pe calculator, însă calitatea randării este extrem de bună. Nu vrea să imite realitatea, deoarece este un joc pe PC, nu un film, însă va reuşi să impresioneze prin nivelul de detaliu redat. Scenariul trailer-ului este şi el foarte bine realizat. Secvenţa redată cu încetinitorul pare să facă parte dintr-o scenă de luptă din stradă între un android femeie şi poliţie. Pielea acesteia este atât de dură încât gloanţele nu fac decât s-o zgârie.
În toată ploaia de gloanţe apare un agent special care vrea să execute androidul cu un glonte în cap de la mică distanţă. Totul se termină aici şi te pune pe jar. Un joc RPG cu o asemenea intrigă va atrage imediat atenţia pasionaţilor. Din păcate, grafica de mai sus nu va fi prezentă în titlul final. Sunt sigur că s-au folosit multe calculatoare pentru a genera cele două minute de acţiune. Din păcate, jocul se află momentan într-o faţă incipientă de dezvoltare şi are ca dată de lansare „când va fi gata”. Dacă vreţi mai multe detalii, urmăriţi mai jos un clip mai lung, cu o prezentare a producătorilor.
O genă asociată tulburării de deficit de atenţie cu hiperactivitate (ADHD) şi dependenţei ar putea fi, totodată, secretul unei vieţi mai lungi de 100 de ani.
Un studiu publicat în Journal of Neuroscience arată că o versiune a genei care codifică receptorul pentru dopamină era cu 66% mai des întâlnită în rândul persoanelor care atingeau vârsta de 90 de ani şi mai mare decât în rândul unor persoane mai tinere, similare din alte puncte de vedere. Această variantă a genei duce la o reacţie mai slabă la acest neurotransmiţător, temperând activitatea sistemului dopaminei, ce este responsabil pentru generarea sentimentelor de plăcere, dorinţă şi recompensă şi totodată pentru coordonarea mişcării.
Studiul a inclus peste 1.000 de persoane cu vârste cuprinse între 90 şi 109 ani care trăiesc în Leisure World, o comunitate dedicată persoanelor pensionate ce se află în Laguna Woods, California. Participanţii la studiu făceau parte dintr-un grup de 14.000 de persoane cu o educaţie înaltă, în mare parte de origine europeană, care au fost studiate mai întâi în 1981.
Pe lângă faptul că această variantă a genei era mai prezentă în rândul participanţilor în vârstă, cercetătorii au mai descoperit că aceste persoane erau mai active din punct de vedere fizic decât persoanele care nu prezentau această versiune a genei. Oamenii de ştiinţă speculează că acest sistem al dopaminei mai ineficient în producerea plăcerii îi încurajează pe oameni să caute mai multă stimulare, făcându-i astfel mai activi. Încă de la studiul din 1981 cercetătorii au observat că aceşti participanţi erau de două ori mai predispuşi la a face sport, rămânând mai activi decât persoanele fără această variantă a genei şi în 2003, când oamenii de ştiinţă au colectat iar date. Acest lucru ar putea fi secretul longevităţii lor, cred cercetătorii.
Atunci când dopamina nu este gestionată corect, acest neurotransmiţător poate contribui la goana după plăcere – lucru ce poate rezulta în dependenţe – sau poate duce la o stare de hiperactivitate, precum ADHD. Aceste probleme sunt, de regulă, asociate unui risc mai mare de a muri înainte de vreme, nu longevităţii, dar acest studiu sugerează că genele care duc la riscul de a suferi de aceste probleme în anumite condiţii pot fi benefice în alte situaţii. Astfel, nu este util să ne gândim la gene ca fiind „rele” sau „bune”, ci să le percepem într-un mod dinamic.
Această variantă a genei dopaminei este un bun exemplu. Această genă a fost asociată ADHD-ului, tulburare care duce la creşterea cu 50% a riscului de accidente rutiere şi care creşte totodată riscul altor comportamente riscante care pot duce la accidentare şi la moarte. De asemenea, mai multe studii arată că există o corelare între această variantă şi promiscuitate şi infidelitate, ceea ce creşte riscul de a contracta o boală transmisă sexual.
În cazul în care oamenii cu această variantă genetică reuşesc să depăşeasc anii riscanţi ai adolescenţei şi prima etapă a maturităţii, beneficiile aduse de activitatea fizică efectuată de-a lungul vieţii se concretizează în prelungirea vieţii cu câţiva ani. Persoanele cu ADHD, de exemplu, „nu au stare”, fiind mereu în mişcare – această activitate constantă ar putea avea un efect pozitiv asupra sănătăţii lor, permiţându-le să evite afecţiunile cronice asociate sedentarismului. Chiar şi comportamentul riscant necesită efort fizic, astfel că cei care supravieţuiesc activităţilor riscante din tinereţe pot trăi mai mult decât persoanele care nu şi-au asumat astfel de riscuri în tinereţe.
Această teorie pare să fie susţinută de noul studiu, căci analiza a relevat că această variantă a genei a dus la o creştere a longevităţii mai ales în rândul femeilor. „Această diferenţă de sex ar putea reflecta comportamentele riscante asociate acestei gene în tinereţe, precum ADHD şi dependenţa de droguri, ce se manifestă mai ales în rândul bărbaţilor”, scriu autorii studiului.
Autorii cercetării au studiat această variantă a genei şi la şobolani, descoperind că animalele care au fost modificate genetic pentru a nu avea această variantă trăiau, în medie, cu 7%-10% mai puţin decât şobolanii obişnuiţi. Acest lucru s-ar putea datora inactivităţii, căci şobolanii modificaţi genetic nu erau la fel de activi ca şobolanii obişnuiţi. De asemenea, dacă în mod normal şobolanii trăiesc mai mult dacă au o parteneră şi un mediu care oferă oportunitatea de a învăţa şi de a explora, în rândul şobolanilor cărora le fusese eliminată această genă, aceşti factori nu duceau la creşterea speranţei de viaţă.
Acest lucru sugerează că această variantă a genei depinde şi de interacţiunea cu mediul în care există. Alte studii au arătat că băieţii abuzaţi în copilărie care deţineau această variantă a genei aveau şanse mai mari de a prezenta tulburări de comportament, pe când băieţii ce prezentau această variantă genetică fără a fi abuzaţi în copilărie aveau un risc mai scăzut de a prezenta tulburări de comportament decât băieţii fără această genă.
Efecte similare au fost observate şi în cazul genelor asociate depresiei, care par să confere un avantaj în anumite condţii, şi în cazul genelor asociate autismului, care par să fie corelate cu talentul matematic şi ingineresc. Toate aceste descoperiri sugerează că nu putem alege trăsăturile doar pe baza beneficiilor cele mai vizibile: majoritatea trăsăturilor, şi genele ce stau la baza lor, par să existe în diferite variante care conferă atât beneficii, cât şi riscuri.
Jurnalistul Paul Salopek a pornit în cursul zilei de joi dintr-un mic sat etiopian într-o călătorie extraordinară, de peste 34.000 de kilometri. Drumul pe care Salopek a început să meargă în Africa va continua în Orientul Mijlociu, apoi Asia, va trece în continentul american prin Alaska, continuând prin SUA, America Centrală şi apoi America de Sud, urmând să ajungă la final în Tierra del Fuego, Chile. Călătoria începută în Valea Rift se va încheia 30 de milioane de paşi mai târziu, în zona Canalului Beagle, ce desparte Chile de Argentina. „Tierra del Fuego este ultimul colţ continental colonizat de strămoşii noştri, care au sosit acolo acum 12.000 de ani”, explică Salopek.
În total, jurnalistul în vârstă de 50 de ani va traversa 30 de graniţe şi va întâlni zeci de limbi şi de grupuri etnice în cadrul unei misiuni fără precedent: reluarea primei migrări umane din Africa, într-o călătorie lentă ce-i va permite să experimenteze o varietate din culturile Pământului, pentru a povesti ulterior un mozaic global format din poveştile oamenilor de pe întreaga planetă.
Călătoria din Etiopia până în Chile a fost realizată de strămoşii noştri în aproximativ 60.000 de ani. Plimbarea planetară a jurnalistului poartă numele de „Out of Eden” şi este sponsorizată de National Geographic, the Knight Foundation şi de The Pulitzer Center for Crisis Reporting. Salopek, un jurnalist care a câştigat de două ori Premiul Pulitzer, intenţionează să scrie anual câte un articol amplu despre călătoria sa, urmând să ofere actualizări periodice la fiecare 150 de kilometri parcurşi.
„De multe ori, locurile peste care zburăm sau prin care trecem cu maşina fără a ne opri reprezintă nu doar poveşti nespuse, dar şi ţesuturi conectoare ce fac legătura între ştirile zilei”, a explicat Salopek într-un interviu acordat prin telefon din satul Herto Bouri, aşezarea etiopiană din care acesta şi-a început călătoria. „Aceste locuri în care nu ne oprim explică modul în care mediul sau educaţia se leagă de economia, iar aceste poveşti sunt nuanţate şi complicate, astfel că este nevoie să încetinim pentru a le înţelege”, a mai spus Salopek.
În Herto Bouri, sat aflat în nord-estul Etiopiei, „paleoantropologii au descoperit o fosilă de Homo sapiens extrem de veche, de acum aproape 160.000 de ani”, spune Salopek. „Deoarece eu voi urma paşii acestor oameni, este punctul de start ideal. Voi păşi pe urmele primilor oameni care au plecat din Africa, eveniment ce a avut loc acum 50.000-70.000 de ani, şi o voi face la fel ca ei: pe jos”, mai spune jurnalistul.
Timp de 95% din istoria omenirii, oamenii parcurgeau pe jos, în medie, 5.200 de kilometri anual. Bărbaţii vânători-culegători mergeau zilnic aproximativ 16 kilometri, iar femeile 9 kilometri.
De formare biolog, Salopek afirmă că oamenii au evoluat pentru a înţelege lumea din jurul lor în ritm de mers, după ce au dezvoltat capacitatea de a merge pe două picioare acum 3 milioane de ani. „Există date neurologice care îmi susţin afirmaţiile: oamenii sunt concepuţi pentru a absorbi informaţiile într-un ritm de 5 kilometri pe oră”, spune Salopek.
Călătoria lui Salopek este, probabil, cea mai lungă plimbare din epoca modernă – însă recordul pe care jurnalistul îl va stabili nu va fi consemnat în Cartea Recordurilor Guiness, pentru că această reuşită nu poate fi standardizată. Jurnalistul nu este prima persoană care ia decizia de a călători pe jos pe distanţe mari. Rory Stewart, astăzi un parlamentar britanic, a mers de-a lungul Iranului, Pakistanului, Nepalului şi apoi s-a întors prin Afghanistan, efectuând această plimbare în 21 de luni. Rezultatele au fost consemnate în cartea „The Places In Between”. „Cel mai grozav lucru a fost faptul că mi-a permis să am acces la oameni şi la comunităţi. Mersul pe jos te forţa să te opreşti la fiecare 20-25 de mile şi te obliga să îţi petreci nopţile în casele oamenilor din sate”, a explicat Stewart. Politicianul petrece şase săptămâni în fiecare an mergând pe jos prin regiunea în care a fost ales. „Acest tip de călătorie este foarte important pentru mine, deoarece trăim într-o lume care este foarte concentrată pe destinaţii, un oraş sau un obiectiv turistic, ceea ce duce la ignorarea a 99% dintr-o ţară”, a mai spus Stewart.
Stewart îl sfătuieşte pe Salopek să găsească oameni cu care să îşi petreacă nopţile. Zilele lungi petrecute mergând te fac obosit, înfometat şi dornic de singurătate, însă Stewart afirmă că orele cele mai plăcute din călătoria lui Salopek nu vor fi în timpul zilei, ci seara, în jurul mesei sau a focului, alături de oameni.
Salopek intenţionează să meargă alături de oamenii din locurile prin care va trece, învăţând limbi noi sau descoperind vorbitori ai limbii engleze de-a lungul drumului. Jurnalistul spune că această călătorie îi va încetini procesul scrierii, afirmând că speră că va reuşi şi el să încetinească ritmul cititorilor care trăiesc într-o lume inundată cu informaţii.
„Ador scrierile lungi, aşa că sper că există un public interesat de efortul meu şi că oamenii vor fi dispuşi să aştepte episoadele noi din călătoria mea„, a spus Salopek. Jurnalistul a câştigat Premiul Pulitzer în 1998 pentru reportajele sale explicative şi în 2001 pentru reportajele din Africa, toate fiind publicate de ziarul Chicago Tribune. Salopek speră că această călătorie îl va ajuta totodată să devină un scriitor mai bun.
Riall Nolan, un profesor de antropologie de la Universitatea Purdue care a trăit şi lucrat în Senegal, Tunisia, Sri Lanka şi Papua Noua Guinee, afirmă că efortul lui Salopek este extraordinar şi „incredibil de ambiţios”. „Va învăţa foarte multe despre diversitatea umană. Va putea să povestească nepoţilor şi să explice oamenilor că «am văzut mii de feluri în care oamenii pot fi oameni». Suntem o specie incredibil de diversă, nu există o singură metodă de a fi om”, spune Nolan.
Salopek va fi echipat doar cu ceea ce reuşeşte să împacheteze într-un rucsac. Jurnalistul recunoaşte că „devii vulnerabil atunci când mergi pe jos”, însă nu va avea la el un pistol. Temerarul a recunoscut că a stabilit nişte proceduri de securitate, însă a spus că nu poate oferi detalii despre ele. Salopek afirmă că e conştient că ar putea avea probleme la anumite graniţe — de exemplu, la intrarea în Iran — însă plănuieşte să rezolve problemele pe măsură ce acestea apar, bazându-se pe „adaptare şi noroc, la fel ca strămoşii noştri”.
În prima etapă a călătoriei Salopek va călători de-a lungul deşertului etiopian, motiv pentru care atunci când era acasă a trimis nişte bani în Djibouti pentru a achiziţiona o cămilă cu ajutorul căreia doreşte să transporte apa necesară supravieţuirii. În rucsac Salopek va avea un laptop Apple, un telefon prin satelit şi echipamentul necesar campării. Jurnalistul intenţionează să comunice periodic prin Twitter.
„Important este să fiu conştient tot drumul că această plimbare nu este o reuşită atletică. Este o călătorie a minţii ce se întâmplă să se desfăşoare la pas. Oamenii nomazi din Pleistocen au fost nevoiţi să rezolve diferite probleme de-a lungul călătoriei lor pe Terra, iar eu voi face acelaşi lucru”, a concluzionat Salopek.
În bazele militare izolate din Afghanistan, specialiştii folosesc replicatori precum cei din Star Trek, imprimante 3D capabile să fabrice pe loc orice tip de obiecte, de la piese pentru vehicule până la noi tehnologii.
Până acum, armata SUA deţine deja 2 laboratoare dotate cu astfel de maşini, amplasate în baze militare din Afghanistan. Un al treilea laborator este în curs de dezvoltare, urmând să fie finalizat în această vară. Există patru feluri de replicatori controlaţi de computer: imprimantele 3D, maşinile de frezat, maşini de tăiere cu laser şi maşini de tăiere cu jet de apă.
Fiecare laborator este amplasat într-un container care cântăreşte aproximativ 9 tone şi care poate fi transportat cu elicopterul Chinook.
Cum funcţionează?
Atunci când se strică o piesă de la un vehicul, de exemplu, specialiştii folosesc programe de proiectare asemănătoare cu cele de arhitectură, pentru a o putea replica. După ce este proiectată, schiţa este trimisă către o imprimantă 3D sau maşină de frezat.
Cu toate acestea, imprimantele 3D „dau naştere” unor piese de rezervă ce nu pot fi utilizate pe termen lung, din cauza materialelor plastice moi pe care le utilizează.
Maşinile de frezat, în schimb, acţionează diferit. Folosind burghie, ele modelează bucăţile de metal ca nişte sculptori. Astfel, ele pot crea piese din materiale durabile.
Ce construiesc?
Soldaţii din Afghanistan folosesc georadare pentru a detecta minele. Aceste dispozitive de detectare funcţionează pe bază de baterii, având deci o durata de viaţă scurtă. Prin crearea tehnologiei care poate extinde durata de funcţionare a tehnologiei de la 60 de minute la 36 de ore, aceste maşini contribuie la întărirea măsurilor de siguranţă.
De asemenea, specialiştii au în vedere un proiect care va folosi atât maşina de frezat controlată de computer cât şi capacităţile imprimantei 3D pentru crearea pieselor mai rezistente.
Astronomii americani au descoperit, într-o regiune a spaţiului plină cu nori de praf şi gaze din care se formează stele, un semnal slab despre care cred că ar fi posibil să indice prezenţa hidroxilaminei, o substanţă ce ar putea fi implicată în apariţia unor molecule organice precursoare ale materiei vii.
Hidroxilamina este alcătuită din atomi de azot, hidrogen şi oxigen şi, cu toate că nu conţine carbon, ar putea reacţiona cu alte molecule pentru a forma substanţe oraganice specifice materiei vii, precum aminoacizi sau acizi nucleici.
Oamenii de ştiinţă de la National Radio Astronomy Observatory au studiat o regiune a Căii Lactee în care se formează stele, regiune numită L1157-B1 şi aflată la cca. 1.000 de ani-lumină depărtare de Terra, utilizând ansamblul de telescoape CARMA (Combined Array for Research in Millimeter-wave Astronomy).
Semnalul detectat pare să provină de la molecule de hidroxilamină, dar sunt încă necesare verificări pentru a confirma că este vorba despre această substanţă. Dacă se va confirma acest fapt, va însemna că oamenii de ştiinţă au descoperit o substanţă care ar putea contribui la apariţia vieţii pe alte corpuri cereşti şi care e posibil să fi jucat un rol şi în geneza vieţii pe planeta noastră.
Unii astronomi cred că „ingredientele vieţii” se formează în norii interstelari de plasmă, gaze şi praf cosmic (foto), că asteroizii şi cometele formate în aceşti nori ar putea transporta aceste substanţe pe distanţe uriaşe în cosmos şi, intrând în coliziune cu diferite planete, ar putea depozita pe ele asemenea molecule.
Dacă viaţa a apărut pe Terra în izvoarele hidrotermale submarine, cum cred azi mulţi dintre oamenii de ştiinţă, moleculele care, în cele din urmă, au dat naştere materiei vii trebuie să fi venit de undeva, iar acest „undeva” ar putea fi spaţiul cosmic.
Pentru a testa această teorie, astronomii au căutat „amprente” ale unor compuşi anorganici simpli care se formează în norii interstelari. Aceşti compuşi ar putea reacţiona cu alte substanţe, formând „molecule ale vieţii”. De exemplu, hidroxilamina ar putea reacţiona cu alţi compuşi, precum acidul acetic, pentru a forma aminoacizi, care ar putea ajunge pe alte corpuri cereşti cu prilejul unor coliziuni cosmice.
În ultimii ani, astronomii au descoperit mai multe astfel de molecule prebiotice în spaţiu, printre care, cel mai recent, potenţialul semnal al hidroxilaminei.
În regiunea galactică L1157-B1, un jet puternic de gaz este aruncat în spaţiul interstelar; energia acestui jet ar fi suficientă pentru a declanşa anumite reacţii chimice, printre care şi cea care ar duce la formarea hidroxilaminei.
Semnalul detectat de cercetători este foarte slab şi nu confirmă definitiv prezenţa hidroxilaminei în regiunea L1157-B1 a Căii Lactee. Pentru a fi siguri, specialiştii vor continua să sondeze zona pentru a obţine date care să confirme dacă semnalul provine de la hidroxilamină sau de la substanţe diferite.
Eforturile ecologiste de a combate schimbările climatice prin producerea de biocombustibili duc la agravarea unui tip de poluare a aerului, urmând să provoace anual 1.400 de decese premature în Europa până în 2020, arată un nou studiu.
Raportul publicat de cercetătorii englezi arată că arborii crescuţi pentru a produce biocombustibil – considerat o alternativă mai curată la cărbune şi petrol – eliberează în aer o substanţă care, în amestec cu alte substanţe poluante, provoacă reducerea producţiei agricole.
„Lumea crede că biocombustibilii sunt un lucru bun, deoarece reduc nivelul de dioxid de carbon din atmosferă”, afirmă Nick Hewitt, care a lucrat la acest studiu alături de colegii săi de la Universitatea Lancaster. „Ce spunem noi este «da, acest lucru e grozav, dar biocombustibilii pot avea totodată un efect nociv asupra calităţii aerului”, a explicat Hewitt.
Raportul publicat în jurnalul ştiinţific Nature Climate Change s-a concentrat asupra efectelor unui program conceput de Uniunea Europeană în cadrul căruia sunt produşi mai mulţi biocombustibili pentru a combate schimbările climatice. Hewitt afirmă că efectele nocive sunt aceleaşi în orice loc în care biocombustibilii sunt produşi în cantităţi mari.
Plopii, salciile şi copacii de eucalipt, trei arbori care cresc repede ce sunt folosiţi drept sursă de biocombustibil, emit o cantitate importantă de izopren pe măsură ce cresc, arată cercetătorii. Izoprenul formează ozon, o substanţă toxică, atunci când se amestecă în lumina soarelui cu alte substanţe poluante.
„Producerea pe scară largă a biocombustibililor în Europa ar avea un efect mic, dar semnificat, asupra ratei deceselor şi asupra productivităţii din agricultură”, spune Hewitt.
Raportul estimează că ozonul generat de copacii folosiţi pentru a atinge obiectivul pentru anul 2020 stabilit de Uniunea Europeană ar provoca aproximativ 1.400 de decese premature anual, costând societatea 7,1 miliarde de dolari.
Planul UE ar duce la reducerea valorii anuale a culturilor de grâu şi de porumb cu 1,5 miliarde de dolari, deoarece ozonul reduce productivitatea ogoarelor, afirmă cercetătorii.
Oamenii de ştiinţă recomandă amplasarea plantaţiilor de biocombustibil departe de centrele urbane popluate, pentru a limita producerea de ozon. De asemenea, aceştia spun că modificările genetice ar putea fi folosite pentru a reduce emisiile de izopren.
Ozonul poate provoca probleme la plămâni, fiind considerat vinovat pentru moartea a 22.000 de oameni anual în Europa. În total, poluarea aerului (provocată mai ales de combustibilii fosili) provoacă aproximativ 500.000 de decese premature în fiecare an în Europa.
Arderea biocombustibililor este considerată a avea efecte neutre asupra schimbărilor climatice, deoarece plantele absorb dioxidul de carbon atunci când cresc şi îl eliberează atunci când ard sau se descompun. Combustibilii fosili, în schimb, adaugă dioxid de carbon în atmosferă, eliberându-l din depozitele subterane.
Biocombustibilii sunt consideraţi vinovaţi de creşterea preţurilor alimentelor, ca urmare a concurenţei pentru terenurile agricole cu plantele care produc culturi alimentare. Ca reacţie la aceste critici, Comisia Europeană a anunţat anul trecut că intenţionează să limiteze biocombustibilii din agricultură la 5% din totalul combustibililor folosiţi în transport.
Ministrul Antichităţilor din Egipt a anunţat că arheologii italieni au descoperit în străvechiul oraş Luxor morminte ce datează de acum mai bine de 3.000 de ani.
Mohammed Ibrahim afirmă că descoperirea a fost făcută sub templul mortuar al Regelui Amenhotep II, al şaptelea faraon din cea de-a 18 dinastie, ce a domnit între 1427 şi 1401 î.e.n. Templul este situat pe malul vestic al Nilului.
Ibrahim a anunţat că cercetătorii au identificat sarcofage din lemn şi rămăşiţe umane în interiorul mormintelor.
Mansour Barek, oficialul însărcinat cu gestionarea antichităţilor descoperite în Luxor, afirmă că arheologii au descoperit, de asemenea, urcioare în care erau conservate ficatul, plămânii, stomacul şi intestinele celor decedaţi.
Vasele erau decorate cu imagini ce îi înfăţişau pe cei patru fii ai zeului Horus. Egiptenii antici considerau că aceste personaje jucau un rol esenţial după moarte, conducând sufletele celor decedaţi spre rai.
Cu toate ca si-a dezamagit uitlizatorii de iPad 3 pentru ca a lansat iPad 4 la 6 luni distanta, in loc de un an, diverse surse confirma ca Apple va repeta scena.
Desi este greu de crezut ca Apple va renunta complet la ciclul anual de viata al tabletelor sale, tot mai multe surse confirma acest fapt. Cu alte cuvinte, dezamagirea simtita de utilizatorii de iPad in luna octombrie va fi resimtita si de utilizatorii deiPad mini in luna martie a acestui an.
BrianWhite, un analist la Topeka Capital Markets este sursa initiala a noilor zvonuri. El este de parere caApple, cel mai probabil, isi va actualiza iDevice-urile de acum incolo o data la 6 luni. Astfel, cu doua noi iPad-uri, iPad-uri mini si iPhone-uri in fiecare an, companiei americane ii va fi mai usor sa fie in continuare relevanta in piata. La randul sau, Brian White, pe langa acest presentiment isi bazeaza filozofia vis-a-vis de noile iDevice-uri, pe niste dialoguri cu jucatori importanti din industrie ce au avut loc la CES. In intarirea acestor zvonuri a afirmat:
,,Verificarile noastre de la CES au indicat faptul ca Apple va lansa un iPad 5 si o a doua generatie de iPad mini in luna martie a acestui an. Ne asteptam ca iPad 5 sa fie mai subtire si mai usor decat iPad 4 care a fost lansat in octombrie, in timp ce formatul pentru iPad mini ar trebui sa fie similar din punct de vedere estetic cu prima generatie de iPad mini”
Daca in cazul celor mai multe zvonuri legate de lansari de iDevice-uri imi mentin reticenta, scenariul detaliat mai sus are toate ingredientele pentru a fi adevarat. Samsung si ASUS au castigat teren la capitolul tablete, in parte si prin lansarile la intervale de timp mai mici de un an. Daca acest lucru se va intampla si cu iPad-urile celor de la Apple, aceasta decizie va intra la capitolul lectii invatate de la concurenta.
Intr-un post pe blogul personal, Mojang, dezvoltatorul Minecraft a facut un inventar al realizarilor din anul 2012 vis a vis de creatia sa. Cu 15 milioane de download-uri legale in 2012, dintre care o treime doar in luna decembrie a anului trecut, este evident ca Minecraft este un succes dupa orice standard.
Cu o istorie care a inceput pe PC, la ora actuala Minecraft poate fi jucat atat pe PC, cat si pe Mac, XBOX 360, iOS si Android. Pentru ca succesul platformelor mobile nu putea sa nu aiba un impact si asupra acestui joc, in 2012 platforma cu cele mai multe descarcari nu a fost PC-ul. In total, de pe terminale cu iOS si Android, jocul a fost descarcat de sase milioane de ori. Doar in prima zi de Craciun au fost achizitionate 284.000 de copii de Minecraft. Pe locul al doilea, dupa mobile, a venit consola Xbox 360 cu 5 milioane de download-uri, urmata de Mac-uri si PC-uri cu 4 milioane de descarcari.
HP a anunţat la CES 2013 o serie nouă de monitoare multimedia cu diagonale între 20 şi 27 de inchi, compania mândrindu-se şi cu primul monitor care poartă sigla Beats Audio.
HP Envy 27” IPS Monitor with Beats Audio oferă, dacă nu era deja evident chiar din denumirea exagerat de lungă, un panou IPS cu rezoluţie Full HD şi iluminare LED care este acoperit cu un panou din sticlă şi este încadrat într-o ramă îngustă. Carcasa elegantă din aluminiu are o grosime de numai 14 milimetri. Monitorul oferă intrări HDMI, VGA şi audio, cel mai important aspect multimedia fiind integrarea unui sistem audio cu procesare Beats în partea superioară a carcasei. Monitorul va fi disponibil începând din februarie la un preţ de 499 de dolari.
Promis încă din toamna anului trecut, HP x2401 este un monitor cu o grosime de numai 11 milimetri, designul plat permiţând fie utilizarea normală pe birou, fie ancorarea de perete cu ajutorul sistemului VESA. Spre deosebire de monitoarele lansate de HP în ultima perioadă, acesta foloseşte un panou MVA cu iluminare LED, rezoluţia sa fiind de 1920 x 1080 pixeli. Lista dotărilor include intrări HDMI şi Display Port iar preţul acestuia va fi de 299 de dolari.
Monitoarele HP IPS 22xi şi 23xi folosesc tot panouri IPS cu iluminare LED şi îşi propun să aducă pe masa utilizatorilor obişnuiţi ecrane de bună calitate în carcase elegante şi la preţuri convenabile. Ca dotări importante, HP subliniază posibilităţile largi de conectare, setările pentru economisirea de energie şi software-ul pentru controlul spaţiului de ecran al aplicaţiilor.
În final, seria HP ProDisplay Series primeşte două modele noi, P201 şi P221m, acestea oferind diagonale de 20 şi 21,5”, design pentru mediu business şi o lungă listă de certificări Green Power şi preţuri scăzute.
Totul a început acum doi ani şi jumătate cu Samsung Galaxy S, topul de gamă din acel moment şi un terminal destul de controversat. El a fost citat de multe ori în procesul Apple vs. Samsung din Statele Unite. De atunci şi până în prezent, producătorul numărul 1 de telefoane mobile la nivel global a vândut peste 100.000.000 de unităţi Galaxy S, Galaxy S II şi Galaxy S III.Aceste ultime două modele au reuşit să vândă fiecare într-un număr impresionant de 40 milioane de unităţi. Este posibil ca în cifra totală să fie incluse şi livrările de Galaxy S Plus şi Galaxy S III Mini, însă ponderea este mică.
Samsung Galaxy S - un smartphone clasic
Cu o astfel de popularitate, următorul Samsung Galaxy S se află deja în topul celor mai aşteptate terminale din acest an. Aş îndrăzni să spun că interesul pentru iPhone 5S sau iPhone 6 este semnificativ mai scăzut. Apple a oferit deja un upgrade semnificativ cu iPhone 5, iar următorul model ar putea fi un fel de facelift. Cât despre Samsung Galaxy S IV, el este aşteptat chiar în această primăvară, cu un ecran full HD de 5”. Se pare că phablet-urile (telefoanele cu un ecran apropiat de cel al unei tablete) sunt pe val şi Samsung nu poate să iasă din trend.
Un nou tip de LED-uri au fost create de un electronist dupa o experienta nefasta care a implicat consumul unor cantitati mari de alcool.
Aparent, LED-urile din imagine, impreuna cu acumulatorii lipiti de ele pot fi folosite ca detectoare pentru nivelul de alcolemie. Trecand peste ideea de gadget care nu trebuie sa lipseasca din buzunar cand vreti sa va urcati la volan, acesta este un produs ieftin si util.
Realizate de DhairyaDand, un cercetator la MIT Media Lab, LED-urile mai vin cu un ingredient cheie, un senzor care face treaba dificila a detectarii nivelului de alcool din aerul expirat. In functie de nivelul detectat, fiecare LED se aprinde intr-una din 3 culori, galben, verde, rosu. Pentru ca experienta utilizarii sa nu fie plictisitoare, in momentul in care le folositi, LED-urile clipesc pe ritmul muzicii din mediul ambiant. Intr-o versiune mai complexa, respectivul sistem cu LED-uri poate fi folosit pentru a trimite mesaje catre telefonul unui prieten in momentul in care nivelul de alcool se reflecta in culoarea rosie.
Cu speranta ca le vom vedea in curand in magazine, aceste LED-uri par a fi o idee foarte buna pentru petrecaretii cu probleme de auto-control.
Blizzard a oferit in trecut posibilitatea fanilor de a-si schimba numele din StarCraft II in mod gratuit o singura data, cu mentiunea ca in curand va fi implementata si o optiune pe bani. Ei bine, acest lucru nu s-a mai intamplat, intrucat modificarea infrastructurii a fost trecuta pe plan secund in dezvoltare, atentia principala fiind investita in Heart of the Swarm.
Din fericire insa, compania a revenit cu detalii despre aceasta functie si cu o schimbare de nume gratuita pentru toata lumea. Acesta este modul in care studioul Blizzard isi cere scuze pentru lipsa de informatii despre serviciu si promite ca va oferi mai multe detalii in apropierea lansarii partii a doua a povestii din StarCraft II. Se pare ca serviciul de schimbare al numelui pe bani este inca in dezvoltare si este posibil ca cei interesati sa il primeasca chiar in luna martie, cand Heart of the Swarm ajunge (in teorie) in magazine. In timp ce foarte multi se intreaba care este problema cu lipsa unei astfel de functii, altii o asteapta cu nerabdare. Cei care nu sunt multumiti cu porecla lor initiala o pot schimba oricand, in timp ce persoanele care cumpara conturi deja inregistrate care includ jocul au optiunea de a juca cu propriul nume.
In cazul in care nu stiti sa realizati operatiunea de schimbare a numelui, cititi cu atentie urmatorul paragraf:
Accesati site-ul Battle.net si logati-va cu adresa de e-mail si parola personala. Accesati apoi Account Manager si alegeti din lista jocul StarCraft II: Wings of Liberty. In partea de jos a paginii veti gasi optiunea Character Name Change care este destul de usor de folosit. Acest nume va fi folosit si in expansion-ul Heart of the Swarm.
Reteaua de socializare va organiza un eveniment media la sediul companiei Menlo Park, California.
Facebook a trimis o invitatie simpla, cu alb si albastru, culorile caracteristice, pe care spune: "Vino sa vezi ce construim". Facebook a avut o evolutie buna pe burse, in asteptarea anuntului misterior.
Deocamdata nu este clar ceea ce va contine anuntul Facebook, dar asta nu a impiedicat oamenii sa isi dea cu presupusul. S-a zvonit ca reteaua de socializare ar putea veni cu imbunatarile in diverse zone. Una dintre acestea ar fi Timeline-ul (Cronologia). Schimbari ar putea aparea si la fluxul de stiri, care ar putea sa fie mai bine organizat. Modificari ar putea aparea si la serviciul de chat, domeniu in care cei de la Facebook au tot realizat schimbari.
Cei mai optimisti vorbesc, insa, despre lansarea unui telefon Facebook sau a unei platforme de blogging. Jurnalistii celebrului site TechCrunch aproape ca au confirmat aceasta informatie.
In urma cu cateva saptamani zvonul era ca "Facebook Phone" poarta numele de cod HTC Opera UL si este un model middle-level. Smartphone-ul este de asteptat sa aiba un display touch cu rezolutia de 1280 x 720 pixeli, un procesor dual-core cu frecventa de 1,4 GHz si un procesor grafic Adreno 305. Cel mai probabil, telefonul va avea instalat sistemul de operare Android 4.1.1 Jelly Bean.
Gigabyte preia conceptul de design propus de Intel pentru viitoarea generaţie de sistemele PC şi îl îmbunătăţeşte, arătând tuturor că se poate şi mai bine.
Gigabyte a înghesuit un Mini PC cu procesor Core i7 într-o cutiuţă de 10 cm
În carcasa de forma unui pătrat cu latura de 10 cm şi volum total de 0.3 litri, inginerii Gigabyte au reuşit să acomodeze un PC complet utilat, echipat cu 8 GB memorie RAM, dispozitiv SSD de 256 GB şi numeroase opţiuni pentru conectivitate.
În timp ce prototipul Intel NUC punea la dispoziţie doar conectori USB 2.0, cel propus de Gigabyte include trei conectori USB 3.0, două ieşiri HDMI şi interfaţă de reţea Gigabit LAN.
Gigabyte Mini PC
În carcasa realizată integral din aluminiu se află un sistem de răcire care permite utilizarea de procesoare Intel Core i7, i5 sau i3 cu un consum TPD de maxim 17W.
Ajutat de procesorul Intel ULV şi componentele cu eficienţă energetică ridicată, Mini PC-ul creat de Gigabyte atinge o eficienţă energetică net superioară unui PC desktop tradiţional, fiind excelent pentru aplicaţii de timp Media Center şi situaţii ce presupun funcţionarea pe perioade îndelungate de timp.
Gigabyte Mini PC
Potrivit informaţiilor furnizate chiar de Gigabyte aspectul general al carcasei ar mai putea primi unele retuşuri, dar Mini PC-ul va fi gata pentru lansare într-o formă finalizată nu mai târziu de luna aprilie.
Laboratoarele Microsoft Research sunt o sursă aproapeconstantă de noutăţi care, chiar dacă se vor materializa mai greu sau chiar deloc în produse finite, sunt interesante. Ultima noutate, prezentată în cadrul CES 2013, este IllumiRoom, o tehnologie care doreşte să extindă imersiunea conţinutului afişat de un ecran extinzându-l în mediul înconjurător.
Ideea îmbogăţirii imersiunii prin lumini şi culori nu este una nouă, Philips dezvoltând acum zece ani tehnologia Ambilight, care a evoluat ulterior în AmBX şi a fost implementată într-o serie redusă de periferice şi jocuri PC. Dacă aceste tehnologii s-au bazat însă doar pe culori şi, ulterior, şi pe sunet, Illumiroon foloseşte chiar conţinutului video afişat pe ecran pentru a crea un mediu care, chiar dacă nu este Holodeck-ul din Star Trek, este cel mai apropiat lucru de acesta pe care l-am văzut până acum.
Conform Microsoft, IllumiRoom foloseşte camerele video ale unui sistem Kinect pentru a mapa suprafeţele din jur, acest mediu virtual fiind folosit ulterior de rutinele software pentru ajustarea corecţiilor de perspectivă şi afişarea conţinutului video. După cum se observă din clipul publicat de Microsoft, efectul obţinut este mai mult decât impresionant iar augmentarea imersiunii este incontestabilă.
Microsoft a dezvăluit că Samsung şi Nokia au folosit deja secvenţe video înregistrate în cadrul campaniilor publicitare recente. Când se va materializa IllumiRoom într-un produs comercial este însă o întrebare la care compania nu a oferit un răspuns.
Samsung Galaxy S - un smartphone clasic
Gigabyte a înghesuit un Mini PC cu procesor Core i7 într-o cutiuţă de 10 cm
Gigabyte Mini PC
Gigabyte Mini PC