În Oceanul Indian va fi ancorată cea mai mare navă construită vreodată

Compania Shell – cea mai mare companie petrolieră din Europa - va construi o instalaţie de producere a gazului natural lichefiat, ancorată în apele oceanului, în nord-vestul Australiei. Proiectul – numit Prelude – implică edificarea unei nave-uzine plutitoare enorme, de 6 ori mai mare decât cele mai mari portavioane existente la ora actuală – cele din clasa Nimitz, deţinute de Statele Unite ale Americii.

Multe dintre cele mai mari zăcăminte de gaze naturale descoperite în ultimii ani se găsesc sub planşeul oceanic, iar companiile din domeniu au început să se gândească la o schimbare radicală a modului în care sunt construite uzinele de prelucrare a acestor resurse.

Construirea rafinăriilor pe mare în loc de uscat este mai ieftină; se reduce nevoia de a folosi conducte pentru transportul gazului, iar consumul de materii prime este cu cca. 50% mai mic decât în cazul construirii unei uzine de aceeaşi capacitate pe uscat.

Afacerile cu gaz natural lichefiat au luat avânt în 1959, datorită inginerului chimist Cedomir Sliepcevich - fiul unui emigrant venit din Herţegovina în SUA -, care a inventat un procedeu prin care gazul natural putea fi adus în stare lichidă, ocupând un volum de 600 de ori mai mic decât în stare gazoasă şi putând fi astfel transportat în cisterne.

Conform predicţiilor Deutsche Bank AG, cererea globală de gaz natural lichefiat va creşte de peste două ori până în 2025, faţă de momentul actual, ajungând la cca. 460 milioane de tone.

Prelude va produce anual cca. 3.6 milioane tone de gaz natural lichefiat şi 1.3 milioane tone de condensat de gaz natural (un amestec de hidrocarburi uşoare rezultate din condensarea unor componente din gazul natural brut).

Reprezentanţii companiei au afirmat că uzina va începe să opereze în 2017, iar Shell a început negocierile pentru construirea a încă trei instalaţii plutitoare de producere a gazului natural lichefiat, de dimensiuni mai mici.

Sursa : http://www.descopera.ro

Parole care nu pot fi "sparte" nici de cei mai experimentati hackeri

Fiecare dintre noi are conturi pe o multime de site-uri de socializare, de shopping, de filme ori de jocuri. Suntem in permanenta expusi la atacurile hackerilor si putem pierdem informatii confidentiale. Cum procedeaza insa hackerii atunci cand vor sa sparga parole? Iata ce trebuie sa faceti pentru a le "ingreuna munca".

Cum sa-ti protejezi parolele?

 

- Alege o parola formata din caractere speciale(majuscule, cifre si diverse alte simboluri); cu cat aceasta are mai multe astfel de caractere, cu atat va fi mai greu de aflat.

 

„Cea mai frecventa greseala pe care oamenii o fac este sa-si aleaga parole care contin doar litere mici si sunt foarte usor de ghicit. Intr-adevar parolele trebuie sa fie simplu de tinut minte, insa ele trebuie sa contina si alte combinatii”, atrage atentia IT-istul Razvan Nedelcu.

 

- Alege o parola alcatuita din minimum opt caractere.

„Alegerea unei parole puternice, de lungimea a cel putin opt caractere, nu mai da aproape nicio sansa unui atacator care se bazeaza pe ghicit”, ne-a spus informaticianul.

 

- Nu folosi parole banale (de genul: nume, prenume, date de nastere sau alte cuvinte foarte usor de intuit)!

 

- Alege o parola mai complicata, dar e foarte important s-o tii minte (o poti uita daca are prea multe simboluri inserate)!

 

- Incearca sa memorezi (macar) parolele conturilor importante si sa nu le scrii pe hartii pe care sa le lasi apoi in locuri accesibile oricui.

 

- Evita sa te loghezi pe calculatoarele din salile de internet-caffee sau alte computere dubioase.

 

- Protejeaza-ti toate parolele pe care le ai, indiferent de tipul de site pe care ai cont. Fie ca vorbim despre mail, site de cumparaturi online sau retea de socializare, efortul pe care un hacker il face pentru a-ti afla una din parole este acelasi. Si asta deoarece parolele se compun dupa aceleasi reguli, potrivit specialistului IT.

 

Cum se sparg parolele?

 

Nu trebuie sa fii IT-ist ca sa poti sparge o parola. Orice persoana care are ceva cunostinte in domeniul informaticii poate face asta. Procedeul pe care hackerii il folosesc atunci cand vor sa afle un anumit cod se numeste „brute force” si presupune un program care genereaza diverse combinatii de litere pana cand o gaseste pe cea castigatoare. Dar cum functioneaza acest program?

 

 „Formula care se aplica in aflarea parolei este cea a aranjamentelor matematice, si anume n!/(n-k)!, unde n este numarul de caractere ce pot fi incluse in parola si k este lungimea parolei”, ne-a spus specialistul IT Razvan Nedelcu.

 

Procedeul „brute force” foloseste toate cele 26 litere ale unei tastaturi, atat litere mici cat si majuscule (52 in total), cifrele de la 0 la 9 si toate simbolurile si semnele de puntuatie (32). In total cam 92 de caractere.

 

„Daca hackerul stie lungimea parolei, atunci el o va afla dintr-un numar foarte mare, dat totusi un numar limitat de incercari (aproximativ 3 catralioane). Daca nu stie insa nimic despre lungimea ei, numarul de incercari ramane tot limitat, dar e extraordinar de mare”, a explicat IT-istul.

 

De cele mai multe ori, insa, hackerii se folosesc de psihologia umana pentru a afla detalii importante despre persoana careia vor sa-i afle parola, de genul: nume, prenume, date de nastere, numele persoanelor importante din viata respectivei persoane, cuvinte precum „secret”, „parola”, „password” sau altele alese la fel de „inspirat”.

 

Singurele probleme pe care hackerii le pot intampina sunt cele legate de lungimea parolei. Cu cat aceasta este mai mare (minimum opt caractere), cu atat ea va fi mai greu de aflat. In acest caz „sansa de spargere aproape egala cu 0, mai exact 0,0000000000000001”, a subliniat programatorul.

 

O alta metoda prin care poti afla o parola necesita cunostinte solide de retelistica si presupune sa urmaresti traficul dintr-o retea de internet si sa afli astfel continutul propriu-zis al informatiilor de pe calculatorul unei persoane.

 

Alte lucruri pe care trebuie sa le stii

 

Inteligenta umana sta la baza tuturor tehnologiilor si inca nu s-a nascut hackerul care sa nu poata sparge un cod. Tot ceea ce poti sa faci este sa-ti protejezi pe cat posibil informatiile personale de pe diverse conturi sau de pe PC.

 

„Orice parola poate fi sparta, insa timpul in care se face acest lucru, depinde foarte mult de continutul parolei. Daca alegi o parola sofisticata, timpul de succes este urias, de ordinul anilor”, ne-a divulgat Nedelcu.

 

In plus, nu ai nevoie neaparat de studii de informatica, programare sau retelistica pentru a afla o parola.

 

Specialistul in calculatoare ne-a marturisit urmatoarele: „Contrar asteptarilor, cele mai multe parole sunt aflate prin „social-engineering” (inteligenta) si nu prin incercari si ghicit. Cea mai simpla metoda de spart parole este sa folosesti programe informatice care inregistreaza apasarile de taste in campuri de parole".

Sursa : http://www.incont.ro

Un hacker afirma ca a "spart" sistemul de operare al iPhone 5 la nici 24 de ore de la lansare

Un hacker american sustine ca a reusit sa modifice fisierele originale ale sistemului de operare iOS 6 instalat pe iPhone 5, pentru a putea folosi aplicatii terte, in nici 24 de ore de la lansarea smartphone-ului vineri.



Informatie a fost publicata de AllThingsDigital, dupa o serie de imagini postate de hacker pe Twitter.

Modificarea fisierelor sistemului iOS astfel incat utilizatorul sa poata instala aplicatii din alte surse decat App Store al Apple, pe canale neoficiale precum Cydia, se numeste "jailbreaking".

"Am inceput sa lucrez (la sistemul de operare, n.r.) in ziua de dinaintea lansarii iPhone 5 si am reusit jailbreak-ul iOS 6 pe iPhone 4S in cateva ore. Dupa ce am pus mana pe un iPhone 5 a fost chiar si mai usor. A fost nevoie de numai jumatate de ora", a afirmat hackerul Grant Paul intr-un email pentru AllTHingsDigital.



Paul pare sa fi instalat aplicatia open-source Cydia pe noul iPhone, conform celor doua imagini postate pe contul sau de Twitter. Cydia este cea mai populara aplicatie folosita de posesorii de smartphone-uri Apple care recurg la jailbreak, fiind in esenta un portal prin care posesorii de iPhone-uri modificate pot descoperi aplicatii neoficiale.

Jailbreaking nu este necesar pentru multe din telefoanele care ruleaza sistemul de operare Android, al Google, intrucat soft-ul permite in general descarcarea si instalarea de aplicatii care nu provin din Google Play. Exceptie fac cazurile in care operatorii si producatorii isi preinstaleaza propriul soft peste Android.


Sursa :  http://stirileprotv.ro

Vor dispărea permisele de conducere până în 2040?

Automobilele autonome se apropie cu paşi repezi de adopţia în masă. General Motors a anunţat că divizia Cadillac va produce pe scară largă automobile parţial autonome până în 2015, urmând ca până la finalul deceniului să lanseze pe piaţă maşini complet autonome. De asemenea, Audi şi BMW au prezentat deja concepte de maşini care se conduc singure.

În SUA, maşinile Google care se conduc singure au parcurs deja o distanţă de peste 480.000 de kilometri, iar lobby-ul făcut de gigantul Internetului a făcut ca în statele Nevada şi California să fie adoptate legi care permit automobilelor autonome să folosească drumurile publice.

Aşadar, viitorul pare să aparţină automobilelor autonome. Un raport elaborat de Institute of Electrical and Electronics Engineers din SUA arată că în anul 2040 până la 75% din automobilele de pe drumurile publice vor fi autonome. Organizaţia americană a elaborat mai multe predicţii referitoare la modul în care intrastructura, societăţile şi atitudinile populaţiei se vor schimba pe măsură ce maşinile autonome vor deveni fireşti, spre jumătatea acestui secol.



Specialiştii IEEE preconizează că semnele rutiere şi semafoarele vor dispărea, deoarece maşinile autonome super-evoluate nu vor mai avea nevoie de acestea. De asemenea, raportul IEEE preconizează că permisele de conducere nu vor mai fi necesare, pe măsură ce automobilele autonome vor constitui vasta majoritate a maşinilor din trafic.

Dr. Alberto Broggi, membru al IEEE şi totodată profesor de inginerie la Universitatea din Parma, spune că lumea crede, în mod eronat, că infrastructura va constitui cea mai mare piedică în calea automobilelor autonome. Broggi a coordonat în 2010 un proiect ce a rezultat în pilotarea cu succes a două maşini fără şofer din Parma până în Shanghai, o călătorie de 12.800 de kilometri.

Profesorul spune că automobilele autonome din ziua de astăzi necesită mai puţină infrastructură, nu mai multă. „Automobilele Google se bazează pe hărţi foarte precise, fiind dotate de asemenea cu o tehnologie LIDAR ce le permite să se orienteze în spaţiu. Maşinile pe care le-am testat noi pe drumul din Parma până în Shanghai nu aveau niciun fel de hartă, orientându-se cu ajutorul camerelor cu care erau dotate. Ambele tipuri de automobile se deplasează fără ajutorul infrastructurii”, a explicat profesorul pentru Wired.com.



Acest sistem LIDAR se învârte de 10 ori pe secundă, colectând 1,3 milioane de puncte 3D în fiecare secundă

Broggi afirmă că pe măsură ce numărul automobilelor autonome de pe drumurile publice va creşte, îmbunătăţirea comunicării între aceste vehicule va fi esenţială. Acest lucru va permite ca elemente învechite ale infrastructurii, precum limitele de viteză, semafoarele sau chiar permisele de conducere să dispară. „Automobile autonome, în sine, vor aduce puţine beneficii. Acestea vor putea să observe obstacolele, să le evite şi să respecte drumul. Pentru operaţiuni autonome eficiente este nevoie ca aceste vehicule să se coordoneze”, explică Broggi.

În SUA se efectuează deja teste ale tehnologiilor ce permit comunicarea vehicul-cu-vehicul (denumiteV2V), permiţând automobilelor să transmită date situaţionale pentru a evita ciocnirile. În Europa,Volvo testează conceptul de „trenuri rutiere”, formând convoaie din automobile pentru un şofat mai eficient. „Un tren de vehicule ce se deplasează la o distanţă foarte mică unul de celălalt permite ocuparea mai eficientă a drumurilor publice şi reduce consumul de combustibil”, afirmă Broggi.

Pe lângă V2V, o altă tehnologie promite să producă schimbări importante în sistemul de transport: comunicaţiile V2I (vehicul-cu-infrastructură). Acestea ar permite vehiculelor să transmită către o staţie centrală date despre poziţia lor, destinaţia spre care se îndreaptă şi ruta pe care intenţionează să o folosească. „Să presupunem că toate automobilele sunt conectate cu o staţie centrală care cunoaşte poziţia şi destinaţia fiecăruia. Această staţie centrală ar putea transmite fiecărui vehicul instrucţiuni de viteză, astfel încât într-o intersecţie acestea nu s-ar ciocni, optimizând deplasarea acestora şi eficientizând timpul petrecut în trafic. În acest caz, semafoarele ar deveni inutile, coordonarea realizându-se la un nivel superior”, spune Broggi. De altfel, în Europa se testează deja un sistem ce poartă numele V2X şi care combină comunicaţiile V2V şi V2I.

Specialiştii IEEE consideră că automobilele autonome vor permite totodată acceptarea pe scară largă a fenomenului de „car sharing”, permiţând oamenilor de toate vârstele şi cu abilităţi fizice diferite să folosească maşini. De asemenea, permisele de conducere vor dispărea. „Oamenii nu au nevoie de un permis ca să folosească autobuzul sau trenul. În cazul automobilelor autonome, în care intervenţia şoferului nu va fi permisă, maşina va efectua toate operaţiunile. Aşadar, nu va fi nevoie ca persoanele care folosesc vehiculul să deţină vreun act special”, afirmă Azim Eskandarian, directorul Centrului de Cercetare pentru Sisteme Inteligente din cadrul IEEE.

IEEE consideră că cea mai mare barieră în calea răspândirii automobilelor autonome nu va ţine de dezvoltarea tehnologică, ci de acceptarea acestor maşini de către publicul larg. Chiar dacă şoferul obişnuit va înţelege beneficiile asociate automobilelor autonome, precum consumul mai scăzut, siguranţa sporită şi reducerea blocajelor din trafic, acest lucru ar putea să nu fie suficient pentru a-i convinge să renunţe la condus.

Jeffrey Miller, membru al IEEE şi profesor de inginerie a sistemelor computerizate la Universitatea Alaska-Anchorage, crede că acceptarea acesto automobile poate fi obţinută cu ajutorul paşilor treptaţi. „Pe măsură ce tot mai multe elemente de control vor deveni automatizate, precum parcarea paralelă sau frânarea automată, oamenii vor fi mai deschişi către tehnologiile autonome”, a declarat Miller. „Aşadar, până în 2040, automobilele fără şofer vor fi acceptate pe scară largă şi vor fi, posibil, cele mai numeroase vehicule de pe drumurile publice”, concluzionează specialistul.

Sursa : http://www.descopera.ro

Huawei Ascend G300, un smartphone accesibil cu ecran IPS de 4 inch

Huawei Ascend G300 este unul dintre acele telefoane care par mult mai scumpe decât sunt de fapt, demonstrând calităţi pe care ne-am obişnuit să le întâlnim la modele de top. Chiar dacă nu poate convinge chiar la toate capitolele, Ascend G300 punctează exact acolo unde contează mai mult: designul carcasei, calitatea ecranului şi experienţa oferită cu software-ul livrat.

zoom inHuawei Ascend G300

Descriere

Huawei Ascend G300 se prezintă într-o carcasă în tonuri de gri şi negru, cu linii de design ce amintesc de gama telefoanelor HTC. Chiar dacă pentru preţul plătit nu primim finisaje la calitatea cu care ne-a obişnuit producătorul mai sus menţionat, iar carcasa parcă nu este tot atât de bine închegată, senzaţia şi impactul vizual oferit nu sunt cu mult mai prejos, astfel că modelul propus de Huawei este o alternativă foarte îmbietoare pentru cei cu bugete mici.

Al doilea element care se face remarcat încă de la prima utilizare este ecranul de 4 inch cu rezoluţie 800x480 pixeli, bazat pe o matrice IPS ce demonstrează calităţi surprinzătoare pentru un smartphone încadrat în gama entry-level. Bine iluminat, cu unghiuri de vizibilitate confortabile şi capabil să redea imagini clare şi plăcute privirii, ecranul ales de Huawei pentru Ascend G300 nu induce nici un moment impresia unei soluţii de compromis şi poate convinge cu destulă uşurinţă şi utilizatori mai exigenţi.

zoom inHuawei Ascend G300 - vedere spate

Sub ecranul protejat cu un scut din sticlă minerală avem trei butoane capacitive, iar deasupra mai găsim doar casca audio. Cei de la Huawei au preferat să nu includă o cameră frontală pentru apeluri video, păstrând resursele pentru camera foto de pe spatele telefonului. Prevăzută cu autofocus şi blitz LED, aceasta poate obţine poze la rezoluţie 5 MP şi filma în format VGA. În stânga camerei foto putem observa difuzorul extern, iar în dreapta avem microfonul pentru funcţia de anulare a zgomotului de fundal, deosebit de utilă pentru apeluri telefonice desfăşurate în medii mai zgomotoase.

Clapeta pentru volum se află în stânga ecranului, deasupra găsim conectorul pentru căşti şi butonul Lock, iar dedesubt avem un conector micro USB 2.0 pentru transferuri de date. Sub capacul de pe spatele telefonului găsim acumulatorul Li-Ion detaşabil, cu o capacitate de 1500 mAh, respectiv slot-uri pentru card microSD şi cartelă SIM.

Pachetul cu accesorii

În cutia lui Ascend G300 găsim doar un Adaptor AC cu port USB, cablu USB, set de căşti hands-free cu fir şi un ghid de utilizare rapid. Cei de la Huawei au decis să renunţe la manualul de utilizare în format tipărit, arareori utilizat, evitând astfel o risipă deloc neglijabilă de hârtie. Cei care doresc totuşi că consulte manualul complet, pot face asta online, accesând website-ul Huawei.

zoom inHuawei Ascend G300 - carcasă de 10.5 mm grosime

Huawei Ascend G300 - specificaţii detaliate

Aşa cum este şi normal pentru un terminal din gama sa de preţ, Ascend G300 nu impresionează prin specificaţii de top, dar nici nu dezamăgeşte, Huawei alegând o configuraţie echilibrată, cu CPU single core la 1 GHz, 512 MB memorie RAM şi suficient spaţiu de stocare pentru a nu obliga la achiziţionarea imediată a unui card de memorie microSD.

Ecran: IPS de 4", 480x800 pixeli (~233 ppi)
Sistem de operare: Android 2.3.6 Gingerbread
Chipset: Qualcomm MSM7227A Snapdragon
Procesor: ARM Cortex-A5 single-core 1GHz
GPU: Adreno 200
RAM: 512 MB
Memorie: 4 GB (2,5 GB pentru utilizator)
Card: MicroSDHC, maxim 32 GB
2G: 850/900/1800/1900 MHz
3G: HSDPA, 850/900/1900/2100 MHz
WiFi: 802.11 b/g/n
Bluetooth: 2.1
GPS: Da
USB: 2.0, Micro USB
Cameră foto: 5 MP, autofocus, LED Flash, Geotagging
Filmare video: VGA
Cameră video secundară: fără
Baterie: 1500 mAh
Dimensiuni: 122.5 x 63 x 10.5 mm
Greutate: 140 grame

Software

Din păcate nu doar specificaţiile hardware sunt cu o generaţie în urmă, Huawei livrând modelul Ascend G300 împreună cu sistemul Android 2.3.6 Gingerbread, cosmetizat ce-i drept cu o temă de interfaţă destul de reuşită, ce insuflă un binevenit suflu de prospeţime. Aceasta include un meniul Lock personalizat, cu scurtături pentru camera foto, mesagerie şi lista de apeluri. Home Screen-ul este utilat cu două rând-uri de icon-uri, un widget pentru starea vremii şi încă unul ce permite interogarea motorului Google Search. Lista modificărilor continuă cu efectele prezentate atunci când schimbăm între ecranele din Homescreen, sau ajustăm orientarea telefonului.

zoom inHuawei Ascend G300 - interfaţa Android personalizată

Tastatura clasică Android a fost înlocuită cu o versiune personalizată de Huawei, ce permite utilizarea simultană a două seturi de caractere, selectate prin apăsare directă sau alunecarea rapidă a degetelor peste tastele virtuale.

Colecţiia de aplicaţii preinstalate include clienţi pentru cele mai populare reţele de socializare, suitaDocuments to Go pentru vizualizarea de documente text şi alte aplicaţii standard incluse cu sistemul de operare Android.

Cei care totuşi nu sunt mulţumiţi de eforturile celor de la Huawei pentru personalizarea sistemului Android Gingerbread, ar putea primi în cele din urmă pachetul de actualizare pentru versiunea Ice Cream Sandwich. Alternativ, putem apela la procedeul ROOT, urmat de upgrade la o versiune neoficială a sistemului Android ICS. Trebuie ştiut însă că operaţiunea descrisă aici nu este chiar lipsită de riscuri şi duce la pierderea garanţiei.

zoom inHuawei Ascend G300

Experienţa în utilizare şi performanţele resimţite

Chiar dacă nu dispune decât de un CPU single-core la 1 GHz, Ascend G300 este sprinten în aplicaţii şi la navigarea interfeţei Android 2.3, personalizată de Huawei. Aplicaţiile pornesc repede, iar paginile web în versiune desktop se încarcă fără timpi prea mari de aşteptare.

Testele sintetice îl încadrează însă fără drept de apel în gama modelelor smartphone entry-level, scorul pentru CPU fiind mult sub nivelul alternativelor dual sau quad-core. Totuşi, pe partea de GPU lucrurile stau ceva mai bine, fapt oglindit şi de viteza percepută la parcurgerea sistemului de meniuri sau interfaţa aplicaţiilor.

AnTuTu: CPU 1039, GPU 1301, RAM 288, I/O 592, Scor total 3220

Quadrant: CPU 1710, MEM: 1763, I/O: 3221, 2D: 456, 3D: 1693, Scor total: 1769

Interfaţa touch capacitivă este sensibilă şi precisă, iar textul redat la rezoluţie WVGA este clar şi uşor de citit. Secvenţele video arată foarte bine pe ecranul cu tehnologie IPS, iar luminozitatea este suficient de ridicată chiar şi pentru zilele însorite. Scutul din sticlă minerală aplicat peste ecran reflectă obiectele din jur, dar absoarbe parţial lumina acestora şi nu reţine prea multe urme de amprente, astfel că efectul nu este chiar atât de supărător.

zoom inHuawei Ascend G300 - vedere din spate

Convorbirile telefonice nu pun probleme nici măcar în mediile zgomotoase, casca telefonului fiind suficient de puternică. Totuşi, am constatat uneori apariţia unui efect de ecou, în care propria voce este reprodusă în casca telefonului cu o întârziere de câteva milisecunde. Efectul nu este foarte deranjant, dar poate crea confuzie în anumite situaţii.

Difuzorul extern este surprinzător de puternic, redând tonurile de apel la un volum care se face auzit cu uşurinţă în spaţii deschise sau mijloace de transport în comun. Din păcate nu acelaşi lucru poate fi spus despre funcţia vibraţii, al cărei efect trece de multe ori neobservat, mai ales dacă ţin telefonul în buzunare largi.

Camera foto

Chiar dacă nu poate impresiona prin rezoluţia limitată la 5 MP şi nici abilităţile de filmare VGA, camera foto oferită de Ascend G300 se descurcă cel puţin onorabil la capitolul poze. Dacă lumina ambiantă este din belşug, pozele rezultate au o claritate excelentă şi nivel de zgomot aproape insesizabil. Singurul aspect care trădează puţin statutul de smartphone entry-level este paleta de culori un pic neconformă cu realitatea. Mai exact, pozele au o uşoară tentă de verde, ce face ca albastrul cerului să nu fie chiar albastru.

zoom inHuawei Ascend G300 sample photo	zoom inHuawei Ascend G300 sample photo
zoom inHuawei Ascend G300 sample photo	zoom inHuawei Ascend G300 sample photo

Pozele obţinute în interior păstrează nivelul redus de zgomot, dar pierd puţin din detalii şi au tendinţa de a ieşi mişcate dacă nu stabilizăm foarte bine telefonul în palme. Per total, pozele obţinute cu Ascend G300 sunt de o calitate mulţumitoare, cu atât mai mult dacă ne raportăm la preţul telefonului.

Huawei Ascend G300 video sample

Din păcate despre funcţia de filmare nu sunt prea multe lucruri bune de spus, dată fiind limitarea la rezoluţie VGA. Secvenţele video obţinute arată totuşi destul de bine, fără prea multe defecte de compresie şi puţin spaţiu ocupat pe card-ul de memorie. Practic, un minut de material video ocupă aproximativ 15 MB, sau mai puţin.

Autonomie

În condiţii de utilizare normală, cu aproximativ 30 minute de convorbiri telefonice pe zi, sesiuni ocazionale de jocuri Android şi navigare pe internet, Huawei Ascend G300 este susţinut de acumulatorul cu o capacitate de 1500 mAh timp de aproximativ două zile.

Huawei Ascend G300 - acumulatorul Li-ion de 1500 mAh

Folosit pentru redare video şi sesiuni prelungite de navigare pe internet, Ascend G300 este pus în dificultate de ecranul cu diagonală 4 inch, ce poate epuiza acumulatorul în mai puţin de 12 ore. Solicitând simultan şi partea de hardware, jocurile Android tind să epuizeze acumulatorul după numai 5 ore de utilizare continuă.

Concluzie

Huawei Ascend G300 s-a dovedit a fi o surpriză plăcută din partea producătorului chinez, demonstrând un pachet convingător de facilităţi, oferite la un preţ accesibil. Se fac remarcate designul curat şi armonios ales pentru carcasă, ecranul IPS de bună calitate şi interfaţa personalizată aplicată sistemului de operare. Camera foto este de o calitate mulţumitoare, iar performanţele procesorului la 1 GHz nu dezamăgesc.

zoom inHuawei Ascend G300

Huawei Ascend G300 poate fi găsit în oferta magazinelor online din ţara noastră, la un preţ de aproximativ 700 Lei.

Părţi pozitiveplus

• +Evran IPS de bună calitate
• +Carcasă cu aspect plăcut
• +Camera foto de 5 MP
• +Interfaţa Android personalizată
• +Slot microSD

Părţi negativeminus

• –Funcţie de filmare cu rezoluţie VGA
• –Sistemul Android 2.3.6 (pachetul de upgrade la Android 4.0 nu este încă gata)
• –Fără cameră dedicată pentru apeluri video

Sursa : http://www.go4it.ro