Inovaţie extraordinară: o nouă tehnologie permite stocarea întregii enciclopedii Wikipedia pe un vârf de deget!

Poate stoca informaţia cuprinsă într-un milion de CD-uri într-un spaţiu de dimensiunile degetului mici, iar datele pot fi stocate în siguranţă pentru sute de ani. Nu este vorba despre vreun nou gadget electronic, ci de ADN.

Materialul genetic stochează de milioane de ani informaţiile necesare pentru a creşte plante şi animale, iar acum unii oameni de ştiinţă afirmă că ADN-ul poate fi folosit pentru a oferi spaţiu de stocare societăţii informatizate de astăzi.

Oamenii de ştiinţă din Marea Britanie au anunţat că au reuşit să realizeze un pas important în cursa transformării ADN-ului într-o formă revoluţionare de stocare.

Cercetătorii au reuşit să stocheze toate cele 154 de sonete scrise de Shakespeare, o fotografie, o cercetare ştiinţitifcă şi un clip audio din celebrul discurs „I Have a Dream” al lui Marther Luther King – toate acestea fiind cuprinse într-un fragment de ADN abia vizibil, ţinut într-o eprubetă.

Procesul efectuat de oamenii de ştiinţă a implicat convertirea biţilor digitali (0 şi 1) în alfabetul de patru litere al codului ADN (A, C, G, T). Acest cod a fost folosit pentru a crea fragmente de ADN sintetic. Apoi, computerele au „citit” moleculele de ADN şi au extras informaţia codată. Procesul de „citire” a durat două săptămâni, însă progresul tehnologic reduce treptat această perioadă, a explicat Ewan Birney, de la Intitutul European de Bioinformatică din Hinxton, Anglia, unul dintre autorii studiului publicat în prestigiosul jurnal Nature. 

ADN-ul ar putea fi util pentru stocarea unor cantităţi imense de informaţie ce trebuie păstrată pentru o perioadă îndelungată şi care nu trebuie citită foarte des. Cercetătorii au explicat că stocarea ADN-ului este foarte simplă: acesta trebuie doar să fie pus într-un loc rece, uscat şi întunecat şi lăsat acolo.

Pe termen scurt, tehnologia ar putea fi folosită pentru arhivele mari ce trebuie menţinute pentru secole, precum arhivele naţionale sau cele ale bibliotecilor de mari dimensiuni. Cercetătorii estimează că, într-un deceniu, este posibil ca această tehnologie să progreseze suficient de mult pentru a deveni accesibilă consumatorilor de rând, permiţându-le acestora să stocheze informaţia pe care doresc să o deţină 50 de ani mai târziu, cum ar fi pozele de la nuntă sau filmări pe care vor să le arate nepoţilor.

„Ştim deja că ADN-ul reprezintă o metodă sigură de a stoca informaţii pe termen lung, pentru că îl putem extrage din oasele mamuţilor de acum zeci de mii de ani şi îl putem înţelege”, a explicat Nick Goldman de la Intitutul European de Bioinformatică. „De asemenea, este extrem de mic, de dens şi nu necesită niciun fel de energie electrică pentru a stoca informaţiile, astfel că este uşor de transportat şi de păstrat”, a mai spus Goldman.

Cercetătorii afirmă că nu intenţionează să introducă ADN-ul de stocare într-o fiinţă vie, explicând că nu ar putea pătrunde în mod accidental în „maşinăria genetică” a unei fiinţe datorită metodei de codare.

George Church, un cercetător de la Universitatea Harvard, afirmă că această tehnologie permite unei persoane să stocheze toată Wikipedia pe un vârf de deget.

Sursa : http://www.descopera.ro

Au fost dezvăluite proiectele care au câştigat concursul de 1 miliard de euro organizat de UE

Competiţia ştiinţifică în cadrul căreia participa şi un proiect coordonat de un cercetător român şi-a desemnat câştigătorii după mai bine de doi ani. Comisia Europeană a selectat cele două proiecte de cercetare câştigătoare, urmând să le ofere finanţări în valoare de un miliard de euro.

Verdictul Comisiei Europene a fost unul negativ pentru proiectul profesorului Adrian Ionescu, acesta nefiind selectat printre câştigători.

Primul proiect câştigător este The Human Brain Project, coordonat de Henry Markram, un specialist în neuroştiinţe în cadrul Institutului Federal de Tehnologie Elveţian din Lausanne. Proiectul intenţionează să simuleze tot ce se cunoaşte despre creierul uman într-un supercomputer.

Cel de-al doilea proiect câştigător, intitulat Graphene, este coordonat de Jari Kinaret, un specializat în fizică teoretică la Universitatea de Tehnologie Chalmers din Goteborg, Suedia. Acesta se va apleca asupra potenţialului grafenului – o formă ultrasubţire, flexibilă şi conductoare a carbonului – de a servi în diferite domenii, ajutând la dezvoltarea computerelor, a bateriilor şi a senzorilor.

Proiectele vor obţine 1 miliard de euro de-a lungul a 10 ani, jumătate din această sumă urmând să fie oferită de Comisia Europeană, iar cealaltă jumătate de participanţii la competiţie. Comisia va anunţa oficial rezultatele competiţie luni, 28 ianuarie. În primele 30 de luni ale proiectelor, acestea vor primi fiecare 54 de milioane de euro, urmând ca restul banilor să fie alocaţi după ce acestea ating bornele stabilite în proiect.

Competiţia Future and Emerging Technologies (FET) Flagship a fost lansată în 2009 drept o provocare ce avea ca scop aplicarea tehnologiilor de comunicare şi de informaţii asupra problemelor sociale. Reprezentanţii proiectului Human Brain susţin că acesta va duce la un progres medical în ceea ce priveşte afecţiunile cerebrale, iar cercetătorii ce susţin proiectul Graphene afirmă că acesta va duce la dezvoltarea de noi materiale care vor revoluţiona diferite industrii.

Câştigătorii competiţiei nu au vrut să comenteze înainte de anunţul oficial al Comisiei Europene, însă oamenii de ştiinţă implicaţi în proiectele care nu au fost selectate afirmă că această competiţie a fost foarte utilă, pentru că a dus la formarea de relaţii interdisciplinare între cercetători.

Sursa : http://www.descopera.ro

Un expert britanic trage un semnal de alarmă referitor la o ameninţare „apocaliptică”

Cel mai important consilier pe probleme medicale din Marea Britanie, Sally Davies, a lansat un semnal de alarmă cu privire la numărul tot mai mare de afecţiuni rezistente la medicamente. Specialistul afirmă că această problemă poate provoca o situaţie de urgenţă la nivelul întregii ţări, fiind o ameninţare comparabilă cu un atac terorist catastrofal.

Sally Davies afirmă că ameninţarea constituită de infecţiile rezistente la antibiotice este atât de serioasă încât ar trebui adăugată pe lista de urgenţe a guvernului. Specialista a descris un „scenariu apocaliptic” care ar putea avea loc peste 20 de ani, atunci când oamenii care merg la spital pentru operaţii de rutină vor muri în urma unor infecţii banale „deoarece nu vom mai avea antibiotice”.

Lista de urgenţe a guvernului britanic a fost elaborată în 2008 pentru a avertiza publicul şi companiile britanice cu privire la ameninţările pe care ţara le poate confrunta la nivel naţional în următorii 5 ani. În acest moment, printre riscurile de mare prioritate pe lista guvernului britanic se numără o epidemie de gripă, atentate teroriste şi inundaţii masive, precum cea din 1953, ultimul an în care guvernul britanic a declarat stare de urgenţă la nivel naţional.

Davies a vorbit cu parlamentarii ce formează comitetul de ştiinţă şi tehnologie, declarându-le că va solicita primului ministru să adauge rezistenţa la antibiotice pe lista de riscuri naţionale. Davies a spus că va oferi numeroase argumente în favoarea acestei mutări în urma publicării unui raport pe această temă în luna martie.

„Sunt puţine aspecte ale sănătăţii publice mai importante pentru societate decât rezistenţa la antibiotice. Acest lucru înseamnă că suntem supuşi unui risc tot mai mare de a dezvolta infecţii pentru care nu există tratament. De aceea vom publica o nouă strategie la nivel de guvern pentru a gestiona problema rezistenţei”, spune Davies.

Problema rezistenţei la antibiotice apare în urma folosirii acestora. Medicamentele ucid infecţiile susceptibile, lăsând în viaţă doar tulpinile mai rezistente. Supravieţuitorii se înmulţesc, iar cu timpul devin de neoprit. Astfel de microbi stau la baza unor infecţii spitaliceşti periculoase, precum MRSA.

„În trecut, oamenii nu erau îngrijoraţi, pentru că mereu aveam antibiotice mai noi la care să recurgem. Ce s-a schimbat este faptul că acum nu mai dezvoltă nimeni antibiotice. Nu mai avem antibiotice noi la care să putem apela în viitorul apropiat sau pe termen lung”, explică Alan Johnson, consultant în cadrul Health Protection Agency.

Alte schimbări în medicina modernă au exacerbat această problemă prin faptul că pacienţii devin mai susceptibili la infecţii. De exemplu, tratamentele anti-cancer slăbesc sistemul imunitar, iar folosirea cateterelor sporesc şansele ca microbii să intre în fluxul sanguin.

„Devenim din ce în ce mai dependenţi de antibiotice într-un număr tot mai mare de arii ale medicinei. Dacă nu vom avea antibiotice noi pentru a gestiona problema rezistenţei, vom avea probleme serioase”, avertizează Johnson.

Există mai multe motive pentru care nu mai apar antibiotice noi, unul dintre ele fiind faptul că producătorii de farmaceutice obţin un profit mai mare din medicamentele care tratează afecţiunile cronice, precum problemele cardiace, pe care pacienţii trebuie să le ia pentru ani buni sau chiar decenii. 

Davies a organizat mai multe întâlniri cu oficiali din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi cu oficiali din alte ţări pentru a concepe o strategie pentru a gestiona criza rezistenţei la antibiotice la nivel global.

Doctorii relatează apariţia mai multor cazuri de gonoree şi de tuberculoză rezistente la antibiotice. De asemenea, cercetătorii au descoperit că numărul infecţiilor rezistente la antibiotice puternice, cunoscute sub numele de carbapeneme, este în continuă creştere. Doctorii folosesc aceste antibiotice pentru a trata cele mai serioase infecţii. Oamenii de ştiinţă au descoperit că microbii rezistenţi la aceste antibiotice poartă o genă care le permite să distrugă medicamentul, iar această variantă a genei se poate răspândi uşor între mai multe tipuri de bacterii.

Bacteriile rezistente la acest tip de antibiotice au fost descoperite în 2003, când au fost raportate 3 cazuri. În 2010 numărul acestora a crescut la 333, iar în prima jumătate a anului 2011 au fost înregistrate 217 cazuri.

Sursa : http://www.descopera.ro

Universul se răceşte întocmai în modul prezis de teoria Big Bang

Astronomii au realizat cea mai precisă măsurare reuşită până în prezent a temperaturii Universului şi au constatat că acesta s-a răcit, faţă de momentul în care avea doar jumătate din vârsta actuală, într-un mod care corespunde pe deplin cu modelul prezis de teoria Big Bang-ului.

Folosind un radiotelescop extrem de performant - Australia Telescope Compact Array - o echipă internaţională de astronomi din Suedia, Franţa,Germania şi Australia a măsurat modul în care temperatura Universului a scăzut de la formarea lui, în urmă cu 13,77 miliarde de ani.

Deoarece razele de lumină călătoresc prin Univers, atunci cînd privim în spaţiu putem vedea Universul aşa cum era în trecut; privind o galaxie îndepărtată, o vedem aşa cum era atunci când a fost emisă lumina din acea galaxie.

Deci, pentru a ne întoarce în trecut cu o perioadă egală cu jumătate din vârsta Universului, trebuie să privim până la jumătatea lui.

Dar cum poate fi măsurată temperatura la asemenea distanţă?

Astronomii au studiat gazul dintr-o anumită galaxie aflată la 7,2 miliarde de ani-lumină, localizată pe baza valorii unei caracteristici denumite deplasarea spre roşu. (Deplasarea spre roşu se defineşte ca fiind o creştere a lungimii de undă a radiaţiei electromagnetice receptată de un detector în comparaţie cu lungimea de undă emisă de sursă. Este folosită pentru a determina mişcarea relativă faţă de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate.)

În cazul de faţă, deplasarea spre roşu avea o valoare de 0,89.

Singurul lucru care menţine temperatura acestui gaz este radiaţia cosmică de fond - radiaţia reziduală, rămasă în urma Big Bang-ului.

Din fericire, în spatele acestei galaxii se află o altă galaxie foarte puternică, un quasar (un nucleu galactic care emite cantităţi foarte mari de energie), numit PKS 1830-211.

Undele radio provenite de la quasar trec prin gazul galaxiei din faţa lui, iar moleculele de gaz absorb o parte din energia undelor adio. Acest fenomen determină o „amprentă” distinctă  a undelor radio.

Pe baza acestei amprente, astronoomii au calculat temperatura gazului, găsind o valoare de 5.08 Kelvin (-267.92 grade Celsius) - extrem de rece, totuşi mai caldă decât Universul de azi, a cărui temperatură este de 2.73 Kelvin (-270.27 grade Celsius).

În conformitate cu teoria Big Bang, temperatura radiaţiei cosmice de fond scade constant pe măsură ce Universul se extinde. Exact acest lucru a fost constatat de astronomi prin măsurptorile efectuate.

„Universul de acum câteva miliarde de ani era cu câteva grade mai cald decât este acum, exact aşa cum prezice teoria Big Bang-ului”, a concluzionat conducătorul echipei de cercetători, dr. Sebastien Muller de la  Observatorul Spaţial Onsala al Universităţii de Tehnologie Chalmers din Suedia.

Sursa : http://www.descopera.ro

Samsung Galaxy S4 - cum ar putea arăta şi când se lansează

Galaxy S4, cel mai avansat telefon Android pregătit de Samsung pentru anul 2013, intră din nou în atenţia publicului după ce bursa zvonurilor a scos la iveală o posibilă dată de lansare şi ceea ce pare a fi o imagine de prezentare cu noul smartphone.

Potrivit unor rapoarte, vârful de gamă pentru oferta smartphone Android a putea fi anunţat într-un eveniment Samsung “Unpacked” programat pentru luna martie, urmând ca lansarea oficială să aibă loc în perioada lunii aprilie. Cât despre imaginea de prezentare, veridicitatea acesteia nu poate fi dovedită astfel că trebuie tratată cu o doză mare de scepticism.

Samsung Galaxy S4 - cum ar putea arăta

În timp ce numele Galaxy S4 nu este stabilit încă oficial, unele surse vorbesc despre numele de cod “Altius” şi număr de model GT-I9500. Aparent, Samsung va livra noul model în două variante de culoare: alb şi negru. Acumulatorul instalat are o capacitate de 2600 mAh şi este detaşabil, iar oferta de accesorii opţionale cuprinde şi o staţie de încărcare separată.

Lista cu specificaţii neoficiale pentru telefonul Samsung Galaxy S4 menţionează existenţa unui ecran Full HD Super AMOLED cu diagonală 4.99 inch, chipset Exynos 5 cu procesor octa-core şi GPU Mali-T658, 2 GB memorie RAM şi o cameră foto de 13 MP. Sistemul de operare livrat la momentul lansării este Android 4.2.1 Jelly Bean.

Sursa : http://www.go4it.ro

Google X Phone - un terminal foarte aproape de realitate

Google a cumpărat anul trecut Motorola şi toţi fanii Android au aşteptat cu sufletul la gură primul terminal rezultat dintr-o astfel de colaborare strânsă. Am ajuns în anul 2013 şi minunatul terminal încă se lasă aşteptat. Pe de altă parte, Google se laudă că în primăvara lui 2013 vom vedea o lansare foarte importantă de la Motorola. Acesta ar putea să fie chiar X Phone-ul despre care am aflat la finalul lui 2012. Alături de el am putea vedea şi un X Tablet, purtând aceeaşi siglă Motorola.

Conferinţa Google I/O va avea loc în perioada 15-17 mai, iar zvonurile spun că este momentul perfect pentru lansarea smartphone-ului. Mai mult decât atât, se pare că avem şi câteva informaţii referitoare la terminal. Larry Page, CEO al companiei Google, a spus că autonomia este o problemă foarte importantă în ziua de astăzi. Nimic mai adevărat, în condiţiile în care multe terminale de top nu mai stau pornite la sfârşitul zilei, fiind încărcate în noaptea anterioară. Putem presupune astfel că autonomia va fi o prioritate pentru X Phone. Motorola chiar are experienţă în acest domeniu. Spre că vă aduceţi aminte de RAZR MAXX, versiunea cu baterie foarte mare a lui Motorola RAZR.

Motorola RAZR MAXX - un terminal cu baterie foarte generoasă

Tot afirmaţiile lui Larry Page sugerează faptul că X Phone ar putea fi livrat cu o carcasă foarte rezistentă. Ceramica este o soluţie, ea fiind menţionată şi în zvonurile despre Galaxy S III. Încărcarea wireless este şi ea în cărţi pentru X Phone. Nokia a adoptat deja acest standard şi el va fi din ce în ce mai mult îmbrăţişat de producătorii de smartphone-uri. Cât despre X Phone, mai avem cel puţin patru luni până la o posibilă lansare şi sunt sigur că vor mai apărea informaţii până atunci.

Sursa : http://www.go4it.ro

ASUS VivoTab Smart, puterea Windows 8 într-o tabletă compactă

La jumătatea anului trecut, Intel a vorbit despre 20 de modele de tablete Windows 8 bazate pe procesoare Atom care vor fi lansate într-un viitor apropiat şi, încetul cu încetul, acestea încep să iasă la iveală. Prima tabletă de acest fel care ajunge în redacţia noastră este ASUS VivoTab Smart, iar aceasta merită atenţia celor şi-au dorit o tabletă dedicată productivităţii şi nu au fost mulţumiţi de ofertele bazate pe Android sau iOS.

Tableta sau Tablet PC?

Primele tablete care au depăşit stadiul de concept sau prototip şi au ajuns pe rafturile magazinelor au fost cele bazate pe Windows XP Tablet PC Edition. Startul de la începutul deceniului trecut a fost însă unul eşuat, şi nici nu este de mirare ţinând cont că produsele erau scumpe, mari, grele şi nesatisfăcătoare din punct de vedere ergonomic.

Atunci când Apple a lansat celebrul iPad, eveniment care a repornit acest sector, Steve Jobs a afirmat că acest produs este o tabletă. De-a lungul acestui interval însă, unii producători au folosit alternativ denumirile de tabletă şi tabletă PC şi, dacă alternanţa este corectă semantic pentru că toate aceste tablete sunt nişte PC-uri, pentru unii utilizatori acest lucru nu este prea apropiat de realitate.

După cum am încercat să sintetizez acum ceva vreme, dacă tabletele iOS sau Android sunt ideale pentru consumul de conţinut, acestea eşuează atunci când vine vorba de creaţia de conţinut. Din acest punct de vedere, noile tablete bazate pe procesoare Atom atacă exact această nişă, oferind un sistem de operare identic cu cel desktop şi preluând astfel toate avantajele de flexibilitate, compatibilitate, control avansat şi posibilitate de extindere hardware sau software.

Prezentare, construcţie, ergonomie, accesorii

La o primă vedere, VivoTab Smart îşi trage direct seva din designul pe care ASUS l-a folosit pentru gama de tablete Transfomer. Spre deosebire de tabletele sale Android care au preţuri similare, VivoTab Smart costând 2399 lei, ASUS a optat de data aceasta pentru un material plastic de bună calitate şi mult mai puţine detalii, această sobrietate fiind probabil aleasă în funcţie de publicul ţintă.

Ceea ce va impresiona de la bun început la VivoTab Smart vor fi dimensiunile de 265.5 x 171 x 9.7 mm şi greutatea de 580 de grame, care sunt apropiate de cele ale unui iPad, evident ţinând cont şi de diferenţele impuse de ecranele cu raport diferit: 16:9 şi 4:3. Acest lucru este deosebit deoarece avem de-a face cu o platformă x86 care rulează un sistem de operare desktop complet.

zoom in

zoom in

Dacă ar trebui să reproşăm ceva ergonomiei, atunci aspectul neplăcut ar fi lăţimea prea mare în modul lansdscape, care face tastarea cu două mâini destul de greoaie, de altfel acesta fiind un dezavantaj al tuturor produselor cu ecrane 16:9. Dincolo de acest aspect, VivoTab Smart este un produs uşor, priza părţii posterioare din material plastic este foarte bună, iar muchiile semicilindrice ale unicului capac posterior au un profil corect, care nu dă dureri în podul palmei precum o fac muchiile ascuţite ale tabletelor iPad 3rd sau 4th generation. Calitatea construcţiei este foarte bună, neexistând zone în care carcasa flexează sau are probleme cu îmbinările.

După cum spuneam, tableta este extrem de simplă. Partea frontală este integral acoperită de suprafaţa protectoare de sticlă, aici regăsindu-se doar obiectul camerei frontale de 2 MP, indicatorul LED al acestuia, senzorul de luminozitate şi butonul Windows. Rama laterală adăposteşte un port USB 2.0 în format Micro, un slot MicroSD cu tăviţă protectoare, o ieşire HDMI camuflată de un capac, butoanele pentru controlul volumului, microfonul, ieşirea audio RTS de 3,5mm şi butonul de Power, care include şi un LED pentru semnalizare. Partea posterioară, fabricată dintr-un material plastic mat cu o granulaţie fină, oferă doar un difuzor monofonic, camera foto principală şi LED-ul acesteia.

zoom in

Să vorbeşti însă despre productivitate şi să oferi doar o tastatură software nu denotă prea multă consecvenţă. În consecinţă, ASUS oferă  opţional două accesorii. Primul dintre acestea este un stand pliabil care oferă şi protecţie, iar cel de-al doilea este o tastatură Bluetooth.

Fără a include o baterie externă cum ne-a obişnuit ASUS până acum, aceasta are o grosime de numai 6 milimetri în punctul cel mai proeminent şi oferă o tastatură standard cu 83 de taste. Partea superioară este fabricată din plastic în timp ce partea inferioară este construită dintr-o singură foaie de aluminiu şlefuit.

zoom in

Din cauza grosimii reduse, tastatura este foarte flexibilă şi trebuie să aveţi grijă să nu o maltrataţi prea tare. Butoanele, puţin mai reduse ca dimensiuni dar încă suficient de mari, oferă o cursă suficientă de circa 2 milimetri, sunt tăcute, iar dimensiunile şi poziţionarea tastelor, cu excepţia tastei Shift din partea dreaptă, este bună ţinând cont de dimensiunile produsului. Problemele tastaturii sunt lipsa posibilităţii ataşării de tabletă sau stand şi fricţiunea mică cu suprafaţa pe care este aşezată. Aceasta este un accesoriu separat, pretul tastaturii fiind de 250 de lei.

zoom in

Ecran, hardware, specificaţii, autonomie

ASUS şi-a făcut un obicei din utilizarea panourilor IPS de bună calitate iar acest lucru nu poate fi decât aplaudat. Ecranul de 10,1” şi rezoluţie de 1366 x 768 pixeli oferă culori foarte bune, nivel de negru solid, contrast ridicat şi o luminozitate excelentă. Acoperit de o sticlă protectoare Corning Fit, ecranul oferit de VivoTab Smart are ca dezavantaj imediat vizibil doar prestaţia mai puţin grozavă a stratului de polarizare, acesta fiind foarte lucios.

Un aspect interesant este cel al densităţii ecranului, care este de numai 155 ppi, inferior produselor de vârf actuale. Cu toate acestea, calitatea afişării fonturilor sau elementelor grafice subţiri este mai bună decât m-aş fi aşteptat. Atunci când au fost publicate pentru prima dată specificaţiile tabletei Surface, unele persoane şi-au exprimat dezamăgirea faţă de o densitate atât de mică, Microsoft explicând în schimb că tehnologia Clear Type permite o afişare de bună calitate chiar şi în aceste condiţii. În mod evident, densitatea ecranului VivoTab Smart nu poate rivaliza cu cea a tabletei iPad 3rd generation cu care l-am comparat în paralel, însă este superioară mai micului iPad Mini, care are 163 ppi.

zoom in

zoom in

Inima aceste tablete x86, suficient de compactă pentru a permite realizarea unei tablete de mici dimensiuni, este soluţia Intel Atom Z2670. Lansată în trimestrul trei al anului trecut, aceasta oferă un nucleu dual-core tactat la 1,8 GHz şi ajutat de Hyper Threading, la care se adaugă un chip grafic PowerVR SGX 545. Fabricat într-un proces pe 32 de nanometri, platforma Cloverfield este o evoluţie a celei Medfield folosită pentru terminalele Android, noutăţile fiind nucleul dublu şi actualizarea procesorului grafic.

Din cauza naturii arhitecturii software, comparaţia cu alte platforme este destul de dificilă deoarece doar testele BrowserMark şi GeekBench oferă suport multiplatformă care să includă şi sistemul de operare Windows. După cum se observă, VivoTab Smart nu s-a făcut de râs, oferind o performanţă bună, comparabilă cu cea oferită de platforma NVIDIA Tegra 3.

zoom in

zoom in

Comparat cu sistemele Windows, noul Intel Atom se dovedeşte mult mai rapid decât vechile procesoare Atom, însă dincolo de performanţa CPU, care este suficient de bună, acesta oferă o putere grafică extrem scăzută, undeva la nivelul deja cunoscutului Intel GMA X4500 care a fost integrat în chipseturile Intel începând cu 2008. Am încercat să rulăm Counterstrike:Source, Deus Ex: Human Revolution şi DiRT 2, însă, după ce am admirat maximum zece cadre pe secunde procesate, concluzia a fost una uşor de ghicit.

PCMark 7 basic: 1444
3DMark 06: 464
Cinebench R11.5 CPU: 0,56 fps
HDTune (max/avg/burst):  59,7/45/61 MB/s

În paranteză fie spus, Windows nu uită să fie Windows. Din cei 64 GB ai stocării interne, 8,3 GB sunt rezervaţi de două partiţii pentru recuperare iar 100 MB de o partiţie EFI. Din cauza acestei alocări, singura unitate logică de stocare va avea  49 GB, circa 16 GB fiind ocupaţi de sistemul de operare şi aplicaţiile preinstalate, în final rămânând disponibili doar 34 GB. Un alt aspect care ar fi putut fi îmbunătăţit ar fi fost conectivitatea, un port USB standard suplimentar fiind binevenit.

• Ecran: 10,1”, IPS, 1366 x 768 pixeli, iluminare LED, Corning Glass Fit
• Chipset: Intel Atom Z2760
• CPU: dual-core, 1,8 GHZ, Hyper Threading
• GPU: PowerVR SGX 545, 533 MHz
• RAM: 2 GB
• Memorie internă: 64 GB (34 GB disponibili)
• Sistem de operare: Windows 8
• Conectivitate: Wi-Fi 802.11 b/g/n single stream, Bluetooth 4.0
• Cameră frontală: 2 MP
• Cameră principală: 8 MP
• Conectori: MicroSD, Micro HDMI, Micro USB, ieşire audio 3,5 mm
• Audio: difuzor, microfon
• Baterie: 25 Wh
• Dimensiuni: 265.5 x 171 x 9.7 mm
• Greutate:  580 grame
• Altele: GPS, accelerometru, magnetometru, NFC

Datorită progresului făcut de procesorul Atom, autonomia a fost una bună. VivoTab Smart a reuşit să depăşească unele tabletele Android, autonomia de 8 ore şi 20 de minute pentru decodarea video şi cea de aproape şase ore în testul intensiv de navigare Web fiind surprinzător de bune pentru un procesor x86 motorizat de o baterie de 25Wh. În utilizarea curentă, care a implicat puţin din toate (editare text, procesare imagini , navigaţie Web şi altele), autonomia tabletei a urcat undeva către 9-10 ore.

zoom in

zoom in

Redare media, camera foto

Din punct de vedere software, VivoTab Smart oferă facilităţile media standard oferite de aplicaţiile native Modern UI, la care se adaugă toate aplicaţiile Windows preferate pentru redare video sau audio. Sau aproape toate, ţinând cont că driverele video Intel au probleme de compatibilitate cu accelerarea video hardware implementată în unele aplicaţii, precum Media Player Classic Home Cinema. Încărcarea procesorului la decodarea 720p este de circa 50% în cazul decodării software şi 10% în cazul celei asistate hardware. Redarea audio are o calitate bună atât în difuzor cât şi în căşti, volumul maxim al primului nefiind însă prea impresionant.

zoom in

O tabletă nu este cea mai potrivită opţiune pentru captura foto, însă cei care vor avea nevoie de această funcţie vor descoperi o cameră bună. Imaginile au zgomot tolerabil, chiar şi în lumina artificială, nivelul detaliilor este bun, iar culorile sunt naturale. Aplicaţia ASUS oferă focalizare continuă, reglaje pentru contrast şi luminozitate, controlul metering-ului şi un set redus de filtre de post-procesare.

zoom in

zoom in

Windows 8 pe o tabletă de mici dimensiuni

Atunci când am testat tableta VivoTab RT, mi-am exprimat dezamăgirea faţă de ceea ce oferă acum Microsoft. Şi în cazul de faţă m-am lovit de aceleaşi probleme, cum ar fi magazinul de aplicaţii cam sărac, căutarea Windows Store care mai mult nu merge decât merge sau interfaţa desktop slab optimizată pentru controlul tactil din cauza elementelor de control prea mici. În cazul de faţă, nu trebuie uitate nici probleme driverelor grafice Intel, care au făcut ca Cinebench OpenGL şi PC Mark Vantage să nu poată fi rulate.

Spre deosebire de Windows RT, Windows 8 are o însă valoare mult mai ridicată pentru un eventual cumpărător. Motivul este interfaţa desktop şi compatibilitatea cu ecosistemul Windows. În Windows RT, utilizatorul este blocat la suita Office 2013, Explorer şi o mână de aplicaţii desktop, chiar şi recenta metodă de ocolire a acestei restricţii urmând să se lovească de lipsa aplicaţiilor Windows pentru arhitectura ARM. În cazul de faţă însă, acesta oferă tot ce şi-ar putea dori un utilizator care doreşte să lucreze pe o tabletă.

zoom in

Google Chrome, LibreOffice, Photoshop, Media Player Classic Home Cinema, Foobar 2000, XnView, sau pe scurt, toate aplicaţiile pe care le folosesc în prezent pe sistemul desktop, au putut fi instalate şi rulate. Sigur, un procesor Atom dual-core nu este un demon al vitezei, însă oferă suficiente resurse pentru rularea mai mult decât satisfăcătoare a acestor produse. Aceste avantaje nu se reduc doar la aplicaţii, ci şi la drivere pentru toate componentele locale sau de reţea, setările preferate, extensiile favorite de browser şi tot ceea ce face dintr-un sistem de operare desktop un mediu atât de puternic.

Concluzii

Cu un ecran excelent, o platformă suficient de puternică, o autonomie bună şi o carcasă subţire şi uşoară, ASUS VivoTab Smart este o tabletă extrem de interesantă pentru cei care au nevoie de un mediu Windows complet pentru a lucra. Aceasta nu rivalizează nici cu tabletele Android sau iOS, cei care doresc doar jocuri, Internet sau filme neavând nici un motiv să aleagă Windows 8, şi nici cu tabletele sau portabilele bazate pe Intel Core, care sunt mult mai puternice. Aceasta trebuie privită mai degrabă ca un netbook ultramodern, un compromis bun între preţ şi putere care oferă un mediu desktop real într-un pachet compact.

Părţi pozitiveplus

• +Dimensiuni şi greutate
• +Autonomie
• +Ecran
• +Platforma hardware Clovertrail
• +Sistem de operare desktop

Părţi negativeminus

• –un singur port USB
• –mărunte şi variate probleme Windows 8
• –difuzor cam slab
• –doar 34 GB utilizabili pentru stocare

Sursa : http://www.go4it.ro