1.600.000 de oameni au vazut imaginile in numai cateva zile de la publicarea lor.
Daca esti fan Google Chrome sau Mozilla Firefox, e cazul sa treci la Internet Explorer :) Cel putin asa spun cei care au vazut acest filmulet pe Internet.
De pe 29 noiembrie, cand a fost publicat, si pana acum, clipul a fost urmarit de peste 1,6 milioane de utilizatori. Merita sa te uiti pana la final:
In urma ultimelor discutii si procese intentate unul altuia, cei doi buni “prieteni” ar putea sa se desparta. Vorbim desigur de Samsung si Apple, iar Intel ar produce in continuare procesoarele pentru dispozitivele gigantului din Cupertino.
Apple si Samsung au o istorie tumultoasa pentru aproape fiecare dispozitiv lansat anual de catre cele doua companii. Intel ar putea lua locul producatorului de SoC-uri pentru dispozitivele Apple, intr-o tentativa a producatorului din Cupertino de a se debarasa complet de Samsung. momentan sunt doar discutii, insa pare pana la urma, alegerea cea mai fireasca din partea lui Apple. Astfel nu ar mai trebui sa se dusmaneasca cu Samsung pentru fiecare icoana si element nesemnificativ ale produselor sale, iar pe de alta parte Intel ar prelua o parte semnificativa din business-ul lui Samsung de pe piata procesoarelor mobile. Intel a fost cel care a intervenit peste Motorola, atunci cand Apple a dorit sa treaca la alte procesoare pentru MacBook-urile sale. Chiar daca atunci a fost vorba si de imposibilitatea lui Motorola de a oferi procesoare G4 mai puternice si compatibile cu modificarile pe care Apple le aducea sistemului de operare, se pare ca relatia dintre Apple si Intel devine din ce in ce mai stransa.
Chiar daca ar fi totusi un pas mare pentru Intel sa produca procesoare pentru dispozitivele mobile, aceasta mutare a fost deja facuta, el semnand deja contracte cu Netronome, Tabula si Achronix pentru acest tip de dispozitive. Analistii sunt de parere ca Apple ar avea o cerere de aproximativ 415.000 vafere de 12 inch cu procesoare pe an. Fiecare vandut la un pret de aproximativ 5000 dolari, ar aduce lui Intel un venit de aproape 2 miliarde de dolari anual, o oportunitate care pare destul de greu de refuzat chiar si din partea Intel. Posibil ca in curand Apple sa renunte si la memoriile produse de Samsung, daca acelasi producator de care vorbeam mai devreme va creste nivelul de productie pentru memoriile sale de tip NAND.
Apple se bucura de succes indiferent de produsele lansate sau de preturile practicate, lucru care a propulsat compania in fruntea brandurilor din intreaga lume.
Dar acest succes nu se reflecta doar in cifrele realizate. Mai nou tot mai multi copii poarta nume inspirate de gigantul mar american. Daca noua ni se poate parea ciudat sa iti denumesti copilul dupa marca sau produsul favorit, se pare ca americanii nu au deloc o problema cu aceasta practica.
Astfel numarul copiilor cu numele Apple a crescut cu 15% pe parcursul acestui an, iar baieteii denumitiMac sunt cu 12% mai multi. Nu in ultimul rand numarul fetelor care vor fi strigate Siri a crescut si el cu 5% in 2012. Indiferent cat de amuzant ar suna acest nou trend, suntem ferm convinsi ca va crea cateva drame personale in timp.
Cum ar fi sa lucrezi la Samsung si sa te cheme Apple? Sau sa te declari fan infocat Android si sa te numesti Siri? Dar oare de cata lipsa de inspiratie e nevoie sa-ti strigi copilul cu numele unui obiect?
Ar fi interesant de urmarit, in paralel si trendul numelor inspirate de Samsung, poate ca vom intalni peste cativa ani adolescenti Note sau Galaxy. De departe cea mai mare drama ar fi cea a unui parinte mare fan Apple, care dupa ce si-a botezat copilul cu numele companiei americane se hotaraste sa treaca in tabara Galaxy
Crysis 3 este la distanta de cateva luni bune de momentul lansarii, insa cei de la Crytek vor sa ne pregatim PC-urile pentru acest eveniment. Acesta este cu siguranta motivul pentru care lista completa de cerinte de sistem a fost deja dezvaluita, noul titlu promitand sa ingenuncheze din nou configuratiile gamerilor de pretutindeni.
Precum Crysis 2, cel de-al treilea titlu al seriei va fi accesibil unei plaje mari de configuratii. Cei care detin configuratii mai vechi, echipate cu placi video vechi de doua generatii si procesoare dual-core se vor incadra in specificatiile minime pentru Crysis 3. Configuratia pentru detalii medii creste nevoia de procesare grafica la patru nuclee, placile video sugerate fiind NVIDIA GTX 560 si AMD HD 5870, alaturi de 4 GB RAM si procesoare i3 sau Phenom II X2. Evident, pentru detalii maxime vor fi necesare cele mai puternice componente: procesoar i7-2600k si Bulldozer FX 4150 si placi video NVIDIA GTX 680 sau AMD 7970, alaturi de 8 GB RAM.
Sistemele de operare care vor primi suport pentry Crysis 3 sunt Vista, Windows 7 si Windows 8, ceea ce sugereaza ca Windows XP iese complet din ecuatie. Iata lista completa de specificatii tehnice in toata splendoarea sa:
Nokia lanseaza un telefon dual-SIM entry-level cu autonomie mare. GALERIE FOTO
Producatorul finlandez a lansat Nokia 114, un telefon dual-SIM entry-level cu caracteristici similare Nokia 109. Telefonul are conectivitate WAP 2.0, Bluetooth 2.1, jack audio de 3,5 mm.
Nokia 114 poate face inregistrari audio: voce/radio si video: 176 x 144 pixeli. Camera are o rezolutie modesta de 0,3 MP. Gadgetul are radio FM cu RDS si music/media player.
Bateria, cu o capaciate de 1020 mAh, asigura o autonomie de 10 ore si jumatate de convorbiri si depeste 26 zile (637 h) in stand-by.
Brave Robotics au reusit sa realizeze un robot integral din piese printate 3D. Robotul nu doar ca functioneaza impecabil dar si uimeste prin capacitatile sale de transformare, miscare si control la distanta.
Dupa cum puteti observa si in clipul de mai sus, transformer-ul realizat din componente printate 3D este cat se poate de complex si se remarca prin multitudinea de functii si dotari. Asadar acesta poate fi controlat de la distanta atat sub forma de masina cat si sub aspectul de robot. Mai mult decat atat jucaria vine dotata cu o camera video care transmite prin Wi-Fi, o pereche de faruri si un set de arme ce ii permite sa “anihileze” inamicii.
Probabil ca exista deja multi dintre noi care si-ar dori sa construieasca sau macar sa cumpere un asemenea gadget, dar din pacate el face parte dintr-o serie extinsa de prototipuri ale companiei si mai mult ca sigur ar fi destul de scump. Mai jos aveti prezentata intreaga poveste a robotului inca de la incepurile sale din anul 2002.
Este incredibil modul prin care HP a reusit sa-si traga in jos brandul ENVY, utilizat pana de curand in cazul produselor high end ale gigantului.
Trecand peste istoria companiei si peste umorul legat de numele noului All-in-one, HP se mandreste cu un sistem mainstream intitulat HP Envy H8. In cazul in care ati ajuns pe internet in ultimii 10 ani va veti aduce aminte ca h8 este o abreviere pentru hate sau ura in limba engleza. Astfel, cu un efort minim, noul PC cu un pret de sub 700 dolari ajunge sa se intituleze Envy H8 – urasc Envy. Ca un scurt istoric, termenul Envy a fost folosit pentru prima oara in cadrul companiei Voodoo, achizitionata de HP in 2006, cu referire la un sistem ultraportabil intitulat Voodoo Envy 133
Primul care s-a sesizat este Raul Sood, angajat Microsoft si fostul fondator al companiei Voodoo. ,,Credeam ca le-am vazut pe toate si dupa aia am vazut desktopul HP Envy H8.. Ce mama masii baieii? Asta e nume de cod pentru – am renuntat?”
In alta ordine de idei, supararea lui Sood este perfect justificata. Pe langa asocierea nepotrivita de nume, in momentul in care asociezi Envy cu un sistem ieftin diluezi valoare brandului si pe termen lung ai mai mult de pierdut decat de castigat. Sony a facut ceva similar in urma cu cativa ani in momentul in care a inceput sa produca televizoare si notebook-uri ieftine cu linii de design similare cu cele folosite in produse scumpe. In secunda urmatoare au scazut vanzarile pentru produsele scumpe si amatorii de exclusivisme s-au orientat catre produsele altor companii.
Ultimul serviciu dezvoltat de Facebook a alarmat lumea IT, din cauza ca ar avea acces nelimitat asupra vietii personale a utilizatorilor sai.
Iar acest acces nelimitat ar fi permis in acest moment datorita noului serviciu, Photo Sync, pe care Facebook l-a lansat vineri, fara prea mare galagie, scrieDaily Mail.
Photo Sync este o platforma dezvoltata de Facebook pentru a putea urca automat fotografiile facute de pe telefonul mobil pe reteaua de socializare.
Odata ce au acceptat serviciu Photo Sync, utilizatorii isi vor gasi toate fotografiile deja uploadate intr-un fisier separat pe contul lor.
Insa site-ul de tehnologie, TechCrunch, scrie ca Photo Sync are in spate un alta idee, nu neapara aceea de a usura urcarea pozelor de pe telefoanele mobile pe reteaua de socializare.
Odata cu posibilitatea ca Facebook sa iti acceseze automat datele din telefonul mobil, va putea sa creeze o baza de date fara precedent cu locurile in care fotografiile au fost facute, folosindu-se de serviciu de recunoastere a fetei va afla cu cine ai fost, iar site-ul citat scrie ca ar folosi si un sistem de recunoastere a brandurilor care apar in fotografii, sugerand ca obiceiurile de consum ale utilizatorilor, ce mananca, cu ce se imbraca si ce bauturi servesc, vor putea fi vandute mai departe clientilor.
ASUS este o companie mandra de colaborarea cu Google iar tableta Nexus 7 este un succes. Din fericire, producatorul taiwanez nu se multumeste cu un singur produs in aceasta zona de pret.
Pe site-ul GLBenchmark a fost postat zilele trecute un rezultat ce pare sa vina de la o noua tableta ASUS adresata segmentului mainstream. Intitulata in acest stadiu de dezvoltare ME172V, noua tableta vine cu o putere de procesare semnificativa la care se adauga si sistemul de operare Android Jelly Bean.
Tableta care ar putea sa fie lansata de ASUS in cateva saptamani vine cu un procesor la 1GHz cu un numar necunoscut de nuclee de procesare si un GPU Mali 400. Rezolutia ecranului, desi in pagina de rezultate figureaza ca fiind egala cu 1024 x 552, cel mai probabil este egala cu 1024 x 600. Nu avem informatii legate de capacitatea de stocare a aparatului, exista insa mari sanse ca memoria interna sa poata fi largita prin intermediul unui card microSD.
Nu mai ramane acum decat sa asteptam pentru a afla daca nu cumva ASUS ne pregateste un nou produs din gama Transformer.
Nimic nu rezoneaza mai tare cu fanii Apple decat o reclama bine pusa la punct. In acelasi timp, acestia sunt primii care se supara atunci cand agentia de publicitate a gigantului nu are inspiratie.
Pentru ca pe YouTube este foarte usor sa creezi colectii si playlisturi, un fan apple ce a denumit canalul sau, EveryAppleAds a creat un playlist cu toate reclamele la produse Apple incepand cu 1977. Ca si idee vorbim de 485 clipuri realizate de la inceputul companiei, incepand cu primul produs Apple si terminand cu ultimul iPhone. In cazul in care timpul va permite sa urmariti aceasta colectie s-ar putea sa fie cea mai buna metoda pentru a vedea ce a stat la baza cresterii companiei si care sunt principiile care au dus la formarea sa. Nu lipseste nici 1984 de Ridley Scott sau reclamele din seria Get a mac cu Justin Long.
Breeze Mobile, compania de marketing mobil din cadrul grupului Leo Burnett, care a fost inaugurată acum o lună, a publicat astăzi un infografic al profilului utilizatorului român de smartphone, interesant cu atât mai mult cu cât România nu este ţinta predilectă a marilor companii de analiză şi cercetare a pieţei în studiile detaliate.
Conform datelor centralizate de Breeze Mobile, vârsta medie a utilizatorilor de terminale inteligente din România este de 34 de ani, iar 46 de procente dintre ei au studii superioare.
Platforma software preferată a românilor este Android, cu 40 de procente, iar în vârful topului producătorilor se poziţionează compania Samsung, cu 34 de procente. România este încă una dintre ţările care preferă Nokia, aceasta clasându-se pe locul doi în topul preferinţelor cu 25 de procente, urmată fiind de Apple, HTC şi LG.
Se pare că românii nu sunt utilizatori sau cumpărători avizi de aplicaţii. Aceştia descarcă în medie 22 de aplicaţii şi utilizează în mod curent doar 4, însă doar 12 procente dintre acestea sunt reprezentate de aplicaţiile plătite. În topul preferinţelor se situează aplicaţiile de mesagerie şi email, urmate de cele pentru redarea audio, pentru reţele sociale şi de jocuri.
Operatorii locali de telefonie ar putea reflecta asupra ofertelor actuale de Internet deoarece doar 10 procente din traficul efectuat pe mobil se face prin reţelele de date, restul de 90 de procente fiind făcut prin puncte de acces wireless.
Mai multe date interesante, în imaginea de mai jos.
Agenţia spaţială americană a avertizat recent publicul în privinţa unui pericol real legat de zvonurile despre presupusul „sfârşit al lumii” în luna decembrie a acestui an: aceste zvonuri fac un mare rău persoanelor mai sensibile şi în special copiilor şi adolescenţilor predispuşi la depresie.
Ipotezele fanteziste privind cauza aşa-zisei „Apocalipse” din 21 decembrie 2012 se întemeiază pe o interpretare eronată a unui calendar mayaş, care se întrerupe brusc la data menţionată.
Deşi cei mai mulţi consideră totul drept un zvon şi un prilej de amuzament, există şi persoane care iau în serios presupusa ameninţare şi sunt realmente tulburate din această cauză, a explicat David Morrison, astrobiolog la Centrul de Cercetări Ames din cadrul NASA.
În cursul unie conferinţe ţinute miercurea trecută, el a declarat că NASA primeşte un mare număr de mesaje email şi scrisori de la diverse persoane care îşi exprimă teama şi îngrijorarea, iar marea majoritate a acestor persoane sunt copii şi adolescenţi.
Unii dintre aceştia mărturisesc că nu mai pot să mănânce şi să doarmă normal, iar alţii vorbesc chiar despre sinucidere.
Morrison a afirmat că propagarea acestor zvonuri alarmante pe internet pentru a speria oamenii este pur şi simplu diabolică şi, vorbind despre presupusul sfârşit al lumii, a spus că „în vreme ce pentru unii este o glumă, iar pentru alţii un mister, există şi un număr de oameni care sunt cu adevărat îngrijoraţi.”
NASA a înfiinţat recent, pe website-ul său, o pagină specială destinată informării publicului, pentru combaterea acestor zvonuri care afectează grav starea de spirit a unei părţi a populaţiei şi chiar sănătatea mentală a unor persoane mai sensibile. Pe pagina web respectivă, specialiştii NASA explică de ce lumea nu se va sfârşi pe 21 decembrie 2012.
Zvonurile care au pornit de la interprearea eronată a calendarului mayaş au fost amplificate de discuţiile privind cauza concretă care va determina sfârşitul lumii. Cel mai des se fac referiri la o misterioasă planetă (numită de cei mai mulţi Nibiru), descoperită de sumerieni şi care va izbi Pământul pe 21 decembrie 2012, distrugând întreaga omenire. La originea acestui zvon ar putea sta lucrările unui autor american de origine azeră, numit Zecharia Sitchin (1920 - 2010), care a scris în 1976, că ar fi tradus documente sumeriene străvechi care vorbeau despre această planetă.
Însă această planetă nu există, spun specialiştii NASA. Dacă un corp ceresc de mărimea unei planete s-ar fi apropiat de Pământ în ultimele decenii, astronomii l-ar fi identificat demult, iar astăzi o astfel de planetă ar trebui să fie vizibilă cu ochiul liber; or, nimeni n-a văzut-o.
Alte zvonuri vorbesc despre o „inversare subită a câmpului magnetic terestru” sau despre faptul că Pământul se îndreaptă spre o gaură neagră din centrul galaxiei, care îl va înghiţi. Aceste zvonuri au fost de asemenea discutate şi respinse de specialiştii NASA la conferinţa de miercuri.
Se mai vorbeşte despre o misterioasă şi funestă aliniere a planetelor, despre furtuni solare de o intensitate nemaivăzută sau despre iminenta cionire cu un meteorit, ca posibile cauze ale pierii lumii.
Dar toate aceste zvonuri, spun astronomii şi astrofizicienii, nu au absolut nicio bază reală şi nu fac decât să alimenteze spaima oamenilor - cel mai rău efect al „fenomenului 2012”.
Atunci când oamenii de ştiinţă doresc să obţină o finanţare pentru un efort de cercetare, proiectele acestora tind să nu fie extrem de captivante. Aspectele captivante ale ştiinţei sunt, de multe ori, cele mai speculative, dar organizaţiile care oferă fonduri de cercetare preferă, de multe ori, să finanţeze proiecte concrete, cu şanse mari de a oferi rezultate palpabile. „De multe ori, trebuie să demonstrezi că deja ai făcut jumătate din munca presupusă de respectivul proiect pentru a arăta că e fezabil”, explică Lucianne Walkowicz, o cercetătoare ce desfăşoară studii postdoctorale în astrofizică la Universitatea Princeton.
Pornind de la acest standard, cel mai recent proiect al lui Walkowicz are şanse mici, în teorie, de a obţine vreo finanţare. Cercetătoarea doreşte să lanseze un nou efort de căutare a unor fiinţe extraterestre inteligente – un proiect de tip SETI – care nu apelează la metodele convenţionale, precum ascultarea transmisiunilor radio. Walkowicz doreşte să studieze stelele: mai exact, să vadă dacă nu cumva extratereştrii modifică lumina emise de acestea în direcţia noastră, pentru a ne comunica diferite mesaje.
Oricât de improbabil ar părea, Walkowicz a obţinut o finanţare pentru acest proiect, graţie programului „New Frontiers in Astronomy and Cosmology” finanţat de fundaţia John Templeton şi desfăşurat de Universitatea Chicago. Programul este orientat spre cercetările cele mai inovatoare, iar obţinerea unui răspuns la întrebarea „suntem singuri în Univers?” este unul din obiectivele sale.
Şansele de a descoperi o civilizaţie extraterestră inteligentă în urma acestui proiect par a fi mici, însă cercetătoarea insistă să încerce această metodă nouă. „Până acum, oamenii au avut o idee preconcepută asupra formei pe care ar lua-o o comunicare ce are ca sursă o civilizaţie extraterestră inteligentă”, spune Walkowicz. Până acum, oamenii au căutat semnale asemănătoare celor pe care civilizaţia noastră ar fi capabilă să le conceapă, pentru că nu ne-am putut închipui alte metode de comunicare pe care le-ar putea folosi civilizaţii mult mai avansate.
Dacă extratereştrii ar fi atât de avansaţi încât să modifice modul în care „pâlpâie” o stea, nu ar conta metoda prin care aceştia fac acest lucru, iar rezultatul ar fi uşor de detectat cu tehnologia existentă. „Premisa noastră a fost următoare: «dar dacă am detectat deja un semnal extraterestru, dar nu l-am perceput din cauza preconcepţiilor noastre?»”, a explicat Walkowicz.
De aceea, alături de alţi oameni de ştiinţă (printre care şi Edwin Turner de la Universitatea Princeton), cercetătoarea a propus studierea mai multor semnale deja colectate. Walkowicz doreşte studierea arhivele misiunilor Kepler, care scanează spaţiul cosmic începând cu anul 2009 pentru a identifica stelele care „pâlpâie” din cauza planetelor care orbitează prin faţa lor (în raport cu planeta noastră). De asemenea, misiunea Kepler a observat stelele care „pâlpâie” şi din alte cauze, precum petele solare, pentru că sunt eclipsate de alte stele sau pentru că se luminează şi întunecă în mod natural.
Walkowicz şi colegii săi doresc acum să folosească o serie de algoritmi software pentru a identifica tipare inedite ale variabilităţii. „Vom identifica numeroase lucruri pe care le înţelegem, însă vom căuta totodată lucruri pe care nu le putem explica prin procesele fizice cunoscute acum”, a explicat cercetătoarea.
Desigur, cercetătorii vor încerca mai întâi să explice fenomenele neobişnuite cu ajutorul fizicii convenţionale – de altfel, identificarea unor noi tipuri de variaţii stelare ar putea fi un efect secundar benefic al acestui proiect. Noile studii ale cerului ce vor fi efectuate cu instrumente încă în construcţie, precum Large Synoptic Survey Telescope, vor duce la descoperirea unor noi tipuri de fenomene neexplicate, iar eforturile echipei lui Walkowicz vor permite explicarea unora dintre acestea.
După ce membrii echipei lui Walkowicz vor fi epuizat toate explicaţiile naturale plauzibile, aceştia vor lua în calcul şi posibilitatea ca efectul observat să fie, de fapt, o formă de comunicaţii folosită de o civilizaţie extraterestră inteligentă. „Ce ne-ar face să spunem că este vorba despre un semnal extraterestru? Nu ştiu să spun, dar dacă e să mă întrebaţi pe mine, descoperirea oricărui lucru pentru care nu ai o explicaţie reprezintă un lucru interesant, indiferent despre ce e vorba. Desigur, dacă găsim mesajul «SOS, trimiteţi apă» în codul Morse, asta ar fi grozav”, a explicat Walkowicz.
Cercetătoarea recunoaşte că, cel mai probabil, lucrurile descoperite vor fi mai ambigue de atât, fiind posibil să nu ştim niciodată dacă este vorba despre un semnal intenţionat. „Evident, nu vrei să invoci soluţia cea mai neobişnuită din prima. Dar trebuie să gândim puţin mai neobişnuit. Dacă avem întotdeauna parte de succes, fără excepţie, poate că nu suntem suficient de ambiţioşi”, conchide cercetătoarea.
O echipă de oameni de ştiinţă din SUA a dezvăluit un bec din plastic ce este la fel de eficient ca becurile LED, dar care emană o lumină mai delicată.
Cercetătorii de la Universitatea Wake Forest din Carolina de Nord afirmă că noile becuri – ce sunt concepute dintr-un polimer amestecat cu nanomateriale ce emit lumină albă atunci când un curent electric este trecut prin ele – ar putea înlocui luminile fluorescente tradiţionale, fiind totodată de două ori mai eficiente decât acestea.
„De multe ori, oameni se plâng de faptul că lumina fluorescentă îi deranjează la privire, iar zgomotul creat de tuburile fluorescente este iritant pentru persoanele care stau la birou exact sub ele”, a explicat David Caroll, liderul acestui proiect. „Noile lumini pe care le-am creat pot rezolva ambele probleme, şi chiar mai mult decât atât”, a explicat Caroll.
Noile becuri sunt concepute din trei straturi de polimer care pot fi modelate în orice formă şi culoare, fiind apoi amestecate cu o cantitate mică de nanomateriale care emit lumină printr-un proces cunoscut sub numele de FIPEL (field-induced polymer electroluminescence).
Aceste becuri reprezintă o alternativă la luminile LED, care au devenit mai populare în ultima vreme, pe măsură ce becurile tradiţionale incandescente şi fluorescente sunt înlocuite din cauza ineficienţei. Lămpile de iluminat LED prezintă dezavantajul că lumina pe care o produc pare mai rece şi „nenaturală”.
„Este important să avem lumină cu un conţinut spectral atrăgător atunci când ne aflăm într-o clădire. Vrem ca lumina să nu creeze o situaţie neplăcută”, a explicat Carroll.
Carroll afirmă că echipa sa este prima care reuşeşte să producă un bec FIPEL ce poate înlocui lămpile de iluminat folosite în mod curent în birouri, becul creat de echipa sa producând „lumină naturală”.
Cercetătorii au anunţat că lucrează alături de o companie pentru a face disponibil publicului acest bec, urmând să fie lansat pe piaţă anul viitor.
Oamenii de ştiinţă au găsit o metodă revoluţionară prin care pot implanta membre robotizate şi electrozi direct la nivelul oaselor şi nervilor celor care au suferit amputări. Primul voluntar va primi noul său membru robotizat la începutul anului 2013.
Avantajele sunt fără precedent. Pacienţii vor putea să controleze simultan mai multe încheieturi şi mişcări, primind, totodată, feedback direct. În prezent, astfel de mişcări nu pot fi realizate decât în laborator. Scopul nostru este de a schimba acest lucru”, a declarat Max Ortiz Catalan, coordonatorul studiului de la Universitatea de Tehnologie, din Suedia.
Prin implantarea electrozilor direct la nivelul nervilor şi nu al pielii aşa cum se întâmplă în cazul protezelor mioelectrice, oamenii de ştiinţă speră să facă un pas important spre reproducerea mişcării naturale.
Folosind metoda dezvoltată de Rickard Brånemark, de la Universitatea Sahlgrenska, din Gothenburg, specialiştii plănuiesc să dezvolte proteze care să se ataşeze direct pe os prin înşurubarea unor şuruburi de titan. Noua tehnică a fost inspirată de tatăl lui Brånemark care a descoperit că titanul poate fuziona cu ţesutul osos.
Implantul de titan acţionează precum o interfaţă bidirecţională, transmiţând semnale de la electrozii plasaţi pe nervi şi muşchi, către membru. Cu alte cuvinte, metoda permite o redare mai realistă a mişcării într-un mod similare cu cel folosit în mod normal de om pentru a-şi mişca membrele.
Primul implant va fi realizat de Brånemark în ianuarie sau februarie 2013, asupra unui pacient care a suferit o amputare a unui membru acum câţiva ani.
Oficial, Sony VAIO Duo 11 este un ultrabook hibrid. Practic, el diferă foarte mult de ultrabook-urile prezentate până acum. Producătorul a vrut să pună în valoare interfaţa grafică optimizată pentru ecran tactil a lui Windows 8, păstrând însă funcţionalităţile specifice unui laptop.Rezultatul este un dispozitiv care uneşte două lumi diferite. Vom vedea în continuare ce compromisuri a făcut Sony şi dacă VAIO Duo 11 poate fi folosit foarte bine atât ca tabletă, cât şi ca laptop.
Sony VAIO Duo 11 - la început, arată ca o tabletă
Construcţie
Sony a ales o construcţie de tip slider, nu tocmai nouă. Am văzut ceva foarte asemănător la tabletaAsus Slider. De data aceasta, ecranul se ridică ceva mai mult, însă este departe de înclinarea optimă oferită de un laptop. Deşi are o diagonală de 11.6”, ultra-portabilul vine într-un format de 13”. Motivul este lesne de înţeles. În jurul ecranului erau necesare margini late, pentru utilizarea în modul tabletă.
Când este închis, Sony VAIO Duo 11 arată ca o tabletă mai groasă. Butonul cu noua siglă Windows iese imediat în evidenţă, însă el nu va trezi dispozitivul la viaţă. Adevăratul buton de pornire este amplasat în colţul de sus, pe latura din dreapta. Baza ultrabook-ul este sesizabil mai lată decât ecranul. Ceva mă face să cred că Sony a ales acest element de design pentru ca ecranul să se poată deschide mai uşor. Pe de altă parte, designul per ansamblu nu este chiar atât de bine închegat. Mi se pare că aceasta este versiunea 1.0 a unui dispozitiv ce urmează a fi rafinat pe viitor.
Să revenim la deschiderea lui VAIO Duo 11. Ea se poate realiza prin ridicarea muchiei din spate, în zona unei dungi ieşite în relief sau prin ridicarea colţurilor laterale de sus, în zone indicate de câteva protuberanţe. În funcţie de îndemânarea fiecăruia, deschiderea poate fi simplă sau dificilă la început.După ce te familiarizezi cu ultrabook-ul hibrid, mişcarea nu va mai pune probleme.
Sony VAIO Duo 11 - unghiul ecranului deschis
Nu ştiu pe ce studii de piaţă şi-au bazat decizia, însă inginerii de la Sony au păstrat portul VGA. VAIO Duo 11 devine astfel unul dintre puţinele ultrabook-uri de 11.6” sau 13” de pe piaţă care dispun de această ieşire video. Personal, aş fi preferat ca spaţiul respectiv să fie folosit pentru o mufă USB, în ciuda faptului că cele două ale hibridului sunt de tip USB 3.0, iar una din ele este activă. Ieşirea video HDMI nu putea să lipsească. O altă surpriză este prezenţa unei mufe LAN pe latura din spate. Cu astfel de dotări, Sony VAIO Duo 11 face un pas destul de mare spre segmentul business.
Cei care consideră tastatură prea plană pot deschide două picioruşe de pe spate. Ele inclină baza hibridului cu câteva grade. Tot pe spatele lui Sony VAIO Duo 11 se găsesc spaţii pentru fixarea unei baterii externe. Vom vedea mai târziu de ce ultrabook-ul are nevoie de aşa ceva. Difuzoarele şi-au găsit loc pe faţa inferioară, alături de patru butoane. Două dintre acestea controlează volumul, însă nu pot spune că sunt foarte uşor de accesat în modul tabletă. Bateria internă nu este accesibilă.
Tastatura şi trackpad
Aici apare primul compromis făcut de producător. Tastatura este absolut necesară pentru un nivel cât mai crescut de productivitate şi un ultrabook obişnuit oferă o soluţie cel puţin bună. Tastatura lui Sony VAIO Duo 11 are butoanele mici şi spaţii mari între ele. Fiind o persoană care tastează destul de repede fără să se uite la tastatură, m-am chinuit puţin cu ea. Nici după câteva zile de utilizare nu am reuşit să-mi creez un ritm destul de lent pentru a nu rata atât de des tastele dorite. Cei care tastează lent nu vor avea probleme.
Sony VAIO Duo 11 - tastatura nu m-a convins
Iluminarea tastaturii este plăcută, însă utilizatorul nu prea are control asupra ei. Ea este activată în funcţie de modul de alimentare şi de lumina ambientală. LED-urile de sub taste sunt vizibile când ultrabook-ul hibrid este utilizat precum un laptop. Nu pot să spun că asta ar fi deranjant, însă cu siguranţă nu este foarte estetic. Iniţial am crezut că butonul cromat din interiorul tastaturi este un trackpoint clasic. El este de fapt un senzor optic, direcţionat în sus. Acceptă atingere pe post de click, dar trebuie să ridici de cel puţin două ori degetul pentru a parcurge ecranul full HD de la o latură la alta cu cursorul.
Ecranul
Piesa de rezistenţă a ultrabook-ului hibrid este ecranul full HD cu matrice IPS. Sony a fost obligat să folosească o matrice foarte bună deoarece unghiurile de vizibilitate pentru o tabletă trebuie să fie mult mai mari decât la un laptop. Aşa se facă că, în ciuda înclinării atipice a ecranului atunci când este deschis, imaginea afişată se vede foarte bine. Pe de altă parte, un ecran full HD cu diagonala de 11.6” nu este pentru oricine. Pixelii sunt foarte mici şi chiar dacă poţi să afişezi multă informaţie pe ecran, productivitatea poate fi limitată. Luminozitatea maximă este bună pentru lucrul în lumină naturală, iar reflexiile ecranului tactil sunt limitate.
Conectori: 2 x USB 3.0, HDMI, VGA, 1 x audio, stilus
Altele: card reader, webcam HD, NFC
Sistem de operare: Windows 8 64 bit
Baterie: 39 Wh, 4.960 mAh
Dimensiuni: 320 x 199 x 18 mm
Greutate: 1,3 kg
Dotări
La fel ca celelalte ultrabook-uri actuale, Sony VAIO Duo 11 include o platformă Intel Ivy Bridge, cu procesor Core i5 în cazul de faţă. Configuraţia de top are în componenţă un procesor Intel Core i7, 8 GB RAM şi un SSD de 256 GB. Pentru cei interesaţi există şi suport pentru Intel WiDi. Sony se laudă şi cu tehnologia Dolby Home Theater Technology v4. Pe spatele tabletei se poate observa o siglă NFC, ce indică zona de contact cu dispozitivele compatibile. Despre performanţele camerelor foto vom vorbi ceva mai târziu.
Sony VAIO Duo 11 aduce o experienţă nouă, nu doar prin prisma formatului său. Ultrabook-ul hibrid rulează Windows 8 şi porneşte la rece în mai puţin de 10 s. De asemenea, el poate sta în Sleep Mode timp de mai multe zile, fiind disponibil pentru lucru în mai puţin de 3 s. Din păcate nu am reuşit să rulăm toate testele din PCMark Vantage pe acest sistem. Celelalte scoruri de performanţă le puteţi vedea mai sus. SSD-ul Toshiba din dotarea lui VAIO Duo 11 face o impresie bună în mod special. El oferă viteze medii de citire de 250 MB/s şi a obţinut peste 44.000 puncte în testul dedicat din PCMark Vantage.
Sony VAIO Duo 11 - destul de subţire şi uşor pentru formatul său
Camera foto
Am spus că VAIO Duo 11 poate fi considerat o tabletă şi integrarea celor două camere foto nu este o surpriză. Mai bine spus, cea frontală este uşor de justificat, însă cea de pe spate este o noutate pentru un ultrabook. Calitatea imaginii este sub medie. Pozele, realizate la rezoluţie de 1920x1080 pixeli, nu ştiu unde ar putea fi folosite. Filmarea este decentă, dacă veţi folosi camera pentru Skype.
Autonomie
Acest ultrabook hibrid nu vine cu o baterie prea mare. Performanţele la capitolul autonomie sunt bune în aceste condiţii, însă nu poţi să nu le compari cu ale unor ultrabook-uri de dimensiuni similare. Atât la testul office, cât şi la cel multimedia am obţinut o autonomie de patru ore. Pentru testul office am folosit profilul de sistem Power Saver, am redus luminozitatea ecranului la 35% şi am folosit placa de reţea wireless pentru navigare pe Internet. În cele patru ore am editat documente şi am ascultat muzică folosind o pereche de căşti. Pentru testul multimedia am redat un film 1080p folosind acelaşi profil de sistem şi luminozitatea ecranului redusă la 55%. Redarea audio a fost realizată cu o pereche de căşti, iar placa de reţea wireless a fost dezactivată. Pentru cele două teste, tastatura nu a fost iluminată.
Sony VAIO Duo 11 - flexibilitate de lucru
Alte aspecte
În timpul funcţionării, sistemul de răcire se descurcă destul de bine. Nu este foarte zgomotos şi menţine procesorul la o temperatură mai mică de 80 grade când VAIO Duo 11 este amplasat pe birou. Utilizat ca o tabletă, dispozitivul este destul de greu de susţinut în mână. Optim ar fi ca el să fie sprijinit pe o suprafaţă. Ecranul tactil este excelent şi combinat cu interfaţa grafică din Windows 8 permite folosirea uşoară cu degetul. Cu puţin excepţii, poţi lucra cu arătătorul la fel cum ai face-o cu un mouse.
Preţ şi disponibilitate
Sony VAIO Duo 11 este disponibil pe piaţa românească în configuraţia de mai sus la preţul de aproximativ 6.000 lei.
Concluzie
Din cele de mai sus reiese destul de clar faptul că Sony VAIO Duo 11 nu este un dispozitiv pentru oricine. Cei interesaţi trebuie să ţină seama de compromisurile făcute producător pentru a oferi facilităţi specifice tabletelor şi laptopurilor în acelaşi ambalaj. Acestea fiind spuse, ultrabook-ul hibrid are un ecran superb, cu o rezoluţie cam mare, ce-i drept. Tastatura nu promite o productivitate sporită, însă este îndeajuns pentru emailuri sau prezentări.
Sony VAIO Duo 11 - tabletă sau laptop, cu mici compromisuri
Hibridul Sony VAIO Duo 11 este bine construit, cu materiale de calitate, însă pare să fie o primă versiune a unui dispozitiv ce va fi îmbunătăţit în timp. Configuraţia este performantă, însă bateria oferă o autonomie modestă. Din fericire, utilizatorii pot achiziţiona o baterie externă. Din experienţa anterioară cu portabile exclusiviste de la Sony, mă aşteptam ca preţul lui VAIO Duo 11 să fie foarte mare. Ultrabook-ul hibrid costă însă ceva mai mult decât un ultrabook obişnuit cu o configuraţie similară.
Părţi pozitiveplus
+poate fi folosit atât ca tabletă, cât şi ca laptop
Sony VAIO Duo 11 - la început, arată ca o tabletă
Sony VAIO Duo 11 - unghiul ecranului deschis
Sony VAIO Duo 11 - tastatura nu m-a convins
Sony VAIO Duo 11 - stilus-ul din pachet
Sony VAIO Duo 11 - mufă Ethernet şi ieşire VGA
Sony VAIO Duo 11 - destul de subţire şi uşor pentru formatul său
Sony VAIO Duo 11 - flexibilitate de lucru
Sony VAIO Duo 11 - tabletă sau laptop, cu mici compromisuri