Drumurile dintre Sulina şi Letea, cea mai nordică pădure subtropicală din Europa

Canalul cu nuferi, drumul prăfuit şi poteca nisipoasă leagă Sulina de inima Pădurii Letea. În plină vară, când apele Dunării sunt retrase sub arşiţă, se observă cel mai bine cum spinările de nisip se ridică între fâşiile de pădure ale rezervaţiei. Turiştii vin atunci în număr mare, ca să vadă lianele încolăcite pe trunchiurile copacilor ori caii sălbatici, însă un alt spectacol se desfăşoară deasupra lor şi îi vrăjeşte: zborul stolurilor de pelicani, amintind tuturor de împărăţia apelor din Deltă.

Din Sulina, excursia la Pădurea Letea începe dis-de-dimineaţă, când raţele sălbatice încă dorm în cuiburile dintre trestii, netulburate de bărci. Ne strângem mulţi, iar ghidul se bucură. Are cui să povestească despre Dunăre şi Deltă. Pornind de pe cheiul central, barca cu motor, lăsată mult în apă sub greutatea noastră, traversează mijlocul Canalului Sulina, iese din oraş şi intră în dreapta pe un canal îngust, paralel cu ţărmul îndepărtat al Mării Negre. Am intrat în stufăriş şi mergem încet. Doar câte un stârc cenuşiu ori câte o dumbrăveancă stau de veghe prin împrejurimi. Trecem pe lângă o gospodărie ascunsă în spatele unui gard, apoi pe lângă o barcă rătăcită între trestii. După trei sferturi de ceas, oprim şi coborâm pe mal, lângă un drum pietruit. Suntem în Cardon, un sat cu puţine gospodării, la care se ajunge cu maşina de la Sulina. Casele, ca oriunde în Deltă, sunt răsfirate pe pământul nisipos, în spatele gardurilor din lemn şi stuf, păzind liniştea dintre canalele de apă.

Cu o maşină ca de safari, ne continuăm drumul de câţiva kilometri spre localitatea C.A.Rosetti, tăind o întindere cu ierburi uscate, prăfuită şi numită de ghid “izlaz comunal”. Doar tufişurile ţepoase şi păsările ţin piept vântului ce ridică mici vârtejuri de colb. Printre case însă, nisipurile se împacă bine cu porumbul, viţa de vie şi firele de flori proaspete. O pauză de 20 de minute ne lasă să intrăm într-o biserică albă, încă în construcţie, şi într-un magazin cu de toate, ca să luăm măcar apă înainte să intrăm în rezervaţie. Dacă nu ar fi fost gălăgia grupului nostru şi huruitul motorului de maşină, am fi avut impresia unui sat adormit ca-ntr-o poveste.

În următoarea jumătate de oră, după hurducăieli şi derapări pe nisipurile drumului, ghidul ne anunţă că am intrat în zona sudică a Rezervaţiei Pădurii Letea, protejată de către statul român încă din 1930. Din cele 5260 de hectare, doar jumătate sunt împădurite, restul fiind ocupat de dune şi depresiuni cu vegetaţie de stepă, din când în când întrerupte de pâlcuri mici de copaci şi tufişuri. Maşina noastră încalcă graniţele pădurii şi, obosită de atâta nisip sub roţi şi lovituri de crengi lungi, se opreşte la umbra unor stejari înalţi. Ne pregătim de mers pe jos, iar ghidul prinde să ne spună două cuvinte despre hasmacurile Letei, adică fâşiile de pădure ce alternează cu liniile nisipoase şi ondulate, creaţii naturale ale apelor şi vânturilor. Plopii, fagii, stejarii, frasinii, aninii şi sălciile îşi aruncă crengile spre înălţimi, însă o forţă neştiută le răsuceşte, le strâmbă şi le împiedică să ajungă prea sus, acolo unde stolurile de pelicani se rotesc din timp în timp.

Ghicim repede poteca spre o dună înaltă, dominând spaţiul deschis între două fâşii de pădure. Printre firele calde de nisip, cochiliile albe amintesc de marea îndepărtată, mai demult stâpână peste aceste locuri. Tufele de cârcel pigmentează cu roşu coama albă a dunei, rotunjită de vânturile neîncetate. Degeaba aşteptăm la înălţime, căci animalele mai rar se ivesc de printre copaci; pentru ele, e deja prea multă vânzoleală estivală. Ghidul ne povesteşte că, în afară de caii sălbatici deja celebri,  s-au aciuat pe aici câini enoţi şi chiar şacali, veniţi pe gheţurile iernii dinspre Ucraina. Căprioarele şi mistreţii ies uneori pe dune, la fel şi viperele, însă nu sub ochii turiştilor. Letea e sălbatică.

A urmat o plimbare prin pădure, pentru ca noi să putem admira în voie trunchiurile drepte, de care s-au încolăcit haotic zeci de liane lungi, aduse parcă din jungla lui Tarzan. Cu frunzele verzi şi roşii, viţa de vie sălbatică atârnă în voie de crengile stejarilor. Lipsesc de aici doar apele Dunării, ca să te poţi mişca prin Letea cu barca şi să vezi oglindindu-se toate contorsiunile pe care le pot face ramurile şi lianele. Se spune că, oriunde mergi, trebuie să laşi ceva ne-văzut, ca să ai motiv să te întorci vreodată. Noi vom căuta Letea din nou, pentru caii ei sălbatici şi pentru ascunzişurile inundate de ape.

Mai departe, maşina ne-a trasportat dincolo de pădure, spre satul Letea. Înainte de a merge la prânz, ghidul a considerat că ne-ar prinde bine o baie într-un lac din pustiu. Aşa că am oprit iar. În urmă cu ceva decenii, o inundaţie mare a săpat marginea de canal şi a dat voie unui izvor cu apă sărată să respire şi să formeze o baltă în nisipurile de aici. Drept mulţumire, localnicii au pus o cruce albastră. Lângă ea, au apărut şi nişte tufişuri, bune de umbră pentru turişti.

După-amiaza s-a sfârşit pentru noi cu o masă bogată în peşte de soi, unul trecut cu insistenţă prin zeama de legume şi smântână, altul potrivit cu mămăligă aurie şi mujdei. La desert – gogoşi pudrate, dulci precum mierea.

Din satul Letea, am plecat înapoi spre Cardon, pentru un alt drum pe ape.

La întoarcere, spre plăcerea tuturor, barca a întâlnit o deltă însorită, cu nuferii albi şi galbeni deschişi printre frunzele late. Fiindcă adâncimea Canalului cu nuferi este destul de mică, apa limpede a lăsat să se vadă cum tulpinile cu boboci se lungesc spre lumină. Delta s-a animat: cormorani, găinuşe, egrete, raţe şi broaşte ţestoase se întâlnesc printre trestii; bărcile circulă în voie, stârnind valuri mari. Liniştea Pădurii Letea pare foarte departe, iar noi ne amintim că am lăsat-o prinsă de lianele cu rădăcini în nisip.

De ştiut

● Rezervaţia Pădurea Letea face parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi se află în partea de nord a acesteia, la 23 km (nord) de Sulina.

● Dintre păsările Letei merită amintite vulturul codalb, prigoria, pupăza, şoimuleţul de seară. Ghidul ne-a precizat că au fost observate recent câteva berze negre.

● Letea este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, cu o floră specifică, din care nu lipsesc zece specii de orhidee.

● Turul nostru Sulina - Pădurea Letea a durat opt ore şi a costat 60 lei/persoană, la care s-a adăugat costul prânzului –45 lei/persoană (băutura e inclusă în preţ).     

Sursa : http://www.descopera.ro

Acer Aspire S7, cel mai usor si mai subtire Ultrabook cu touch si Windows 8, acum in Romania

Ultrabookul are procesor Intel Core i5 sau i7, iar pretul este pe masura.

Noul Acer Aspire S7, un Ultrabook subtire cat un smartphone, este acum disponibil si pentru clientii din Romania. El este echipat cu procesor Intel Core i5-3317UB sau i7-3517U, si foloseste SSD-uri in RAID 0. 

Gadgetul are carcasa unibody din aluminiu, iar display-ul touch este Full HD cu rezolutia 1920 x 1080 pixeli. Acesta are Gorilla Glass 2, astfel ca iti va fi imposibil sa il zgarii. Pentru o rezistenta mai mare, intre carcasa si sticla este inclus un material de amortizare, asa ca daca Ultrabook-ul este scapat, socul e absorbit de carcasa si nu de sticla. 

Bateria Li-Polymer ofera o autonomie de 6 ore, utilizatorul putand dubla durata de viata pana la 12 ore prin folosirea unei baterii complementare. 

Aspire S7 vine cu o solutie de racire noua, numita “TwinAir”, care creste autonomia bateriei si pastreaza Ultrabook-ul rece. Solutia foloseste doua ventilatoare de mare viteza, 10000rpm, unul pentru a trage aer rece si altul pentru a elibera aer cald.

Acer Aspire S7 vine cu doua noi tehnologii, Acer Green Instant On pentru o bootare si pornire rapide, si Acer Always Connect, care le permite utilizatorilor sa isi conecteze si foloseasca datele pe mai multe dispozitive, oriunde, oricand, chiar si in modul sleep. 

Dispozitivele vin cu tehnologia AcerCloud pentru a le oferi utilizatorilor acces la datele din Ultrabook de pe smartphone si tablet PC. Astfel, utilizatorii pot face fotografii cu smartphone-ul si apoi sa le vada pe Ultrabook.

Acer Aspire S7 este disponibil in oferta partnerilor ELKOTech incepand cu luna noiembrie, la preturi pornind de la 6199 de lei.

Sursa : http://www.yoda.ro

Dishonored Review: libertate cu termen redus

În ultima vreme, atunci când vorbim de jocuri ce folosesc o perspectivă la persoana întâi, automat gândul ne zboară la shootere, la culoare restrictive şi zeci de inamici ce trebuie doborâţi, unul câte unul, fără prea mare efort intelectual. Şi totuşi, din când în când, mai apare şi câte un titlu first person ce nu implică neapărat ciuruirea de talibani sau soldaţi nemţi, şi care, în ciuda aparenţelor, oferă o libertate de mişcare şi alegere peste medie. Un astfel de joc este Dishonored.

Creaţie a celor de la Arkane Studios (Arx Fatalis, Dark Messiah of Might and Magic), Dishonored îşi propune să exploreze cărări mai puţin bătătorite, reunind sub un singur acoperiş elemente caracteristice genului shooter, o doză serioasă de stealth, dialoguri şi alegeri ce pot influenţa desfăşurarea jocului, precum şi deznodământul poveştii.

Şi dacă tot a venit vorba de poveste, figura centrală a acesteia este Corvo Attano, garda de corp personală a împărătesei din oraşul-stat Dunwall. Recent întors după o misiune diplomatică, Corvo este acuzat pe nedrept de uciderea împărătesei şi aruncat în închisoarea oraşului. Continuarea este previzibilă: pe parcursul jocului, eroul nostru va încerca să-şi dovedească nevinovăţia şi să răzbune moartea împărătesei. Şi, din păcate, în ciuda aşa-ziselor răsturnări de situaţie, firul narativ din Dishonored se bazează mult prea mult pe clişee, fiind extrem deprevizibil.

Totuşi, povestea din Dishonored poate fi asemănată şi cu o tablă de şah pusă la dispoziţia jucătorului, manevrarea tuturor pieselor fiind lăsată aproape în întregime la latitudinea acestuia. Cu mici excepţii, fiecare mişcare a oricărei astfel de "piese" alterează desfăşurarea ulterioară a poveştii. O ţintă ucisă într-o anumită misiune te poate scuti de o întâlnire neplăcută mai târziu, o replică corect aleasă poate deschide rute noi de acces către un obiectiv periculos, iar diferenţele de abordare per ansamblu (acţiune sau stealth) pot duce la finaluri diferite.

De altfel, această libertate de alegere în privinţa modalităţilor prin intermediul cărora poţi atinge obiectivelepropuse de joc este principalul atu al lui Dishonored. Acest sentiment este amplificat şi de uneltele şi vrăjile pe care Corvo le are la dispoziţie pe parcursul aventurii sale. Graţie sistemului de Dual Wielding, eroul din Dishonored poate purta fie două arme (letale sau nu), fie o armă şi o vrajă, acestea din urmă deblocându-se prin intermediul unui sistem ce implică colecţionarea runelor presărate prin niveluri.

Pentru un nivel suplimentar de profunzime, unele arme beneficiază de mai multe tipuri de muniţie (cu diferite efecte asupra inamicilor), existând de asemenea şi diferite upgrade-uri pe care Corvo le poate instala în schimbul banilor colectaţi pe parcursul misiunilor. Mai mult, chiar şi vrăjile şi abilităţile pasive pot fi îmbunătăţite, oferind astfel posibilităţile de a-l specializa pe Corvo într-un anumit domeniu sau, dimpotrivă, de a-i oferi cunoştinţe de bază într-o arie mai largă de "activităţi".

Din păcate, lăsând la o parte avantajele aduse de numeroasele opţiuni de gameplay, campania din Dishonored este mult prea scurtă: cele nouă misiuni ale poveştii pot fi terminate în circa 10-12 ore, chiar şi atunci când alegi calea ceva mai anevoioasă a furişării. Jocul nu beneficiază de niciun fel de componentă multiplayer, singura opţiune pe care o ai pentru a mai stoarce ceva timp de joc din Dishonored fiind reluarea campaniei cu un alt stil de gameplay. Dezamăgitor, mai ales în condiţiile în care titluri asemănătoare (Deus Ex: Human Revolution) oferă cel puţin dublul orelor de joc din Dishonored.

Ce pierde însă la capitolul durată de joc, Dishonored recuperează la impresia artistică. Jocul celor de la Arkane Studios este construit folosind Unreal Engine 3, însă nu detaliile de natură tehnică scot Dishonored în evidenţă.

Producătorii nu au făcut un secret din faptul că Dunwall are la bază Londra anilor 1600, iar acest lucru este evident în mai toate nivelurile jocului. Dishonored lasă impresia unui tablou în mişcare, fapt amplificat şi de texturile realizate în stilul picturilor în ulei sau de fizionomiile exagerate ale personajelor din joc. Nu în ultimul rând, influenţa luiViktor Antonov (acelaşi designer responsabil pentru "aspectul" lui Half-Life 2) este mai mult decat evidentă, peisajele şi clădirile din Dishonored purtând aceeaşi amprentă a măreţiei decăzute caracteristică titlului celor de la Valve.

Dishonored avea un potenţial imens: ambianţa vizuală şi numeroasele posibilităţi de abordare a gameplay-ului ar fi putut deschide drumul către un nou titlu de calibrul clasicelor de Deus Ex sau Vampire The Masquerade: Bloodlines. Din păcate, campania foarte scurtă şi povestea mult prea previzibilă împiedică jocul celor de la Arkane Studios să atingă aceste culmi. În concluzie, nu ar trebui să rataţi Dishonored, însă ar fi recomandat să aşteptaţi scăderi de preţ (sau promoţii) înainte de a-l achiziţiona.

Părţi Bune	Părţi Rele
numeroase moduri de abordare a misiunilor alegerile făcute influenţează evenimentele viitoare din joc direcţie artistică excelentă	este mult prea scurt povestea plină de clişee şi foarte previzibilă

Sursa : http://www.go4games.ro

Fără suport DirectX 11.1 pentru utilizatorii Windows 7

Cei care încă aşteaptă jocuri PC avansate care să folosească noile tehnologii DirectX 11.1 mai au de aşteptat încă mult şi bine, deoarece Microsoft a decis să ofere suportul pentru acest API exclusiv sistemului de operare Windows 8.

Fără suport DirectX 11.1 pentru utilizatorii Windows 7

Din perspectiva Microsoft, noul API DirectX 11.1 este o parte integrantă a sistemului Windows 8, la fel cum şi API-ul DirectX 11 este parte integrantă a Windows 7. Din păcate chiar dacă tehnologiile DirectX 11 au fost oferite în cele din urmă şi pentru Windows Vista, momentan nu există planuri pentru repetarea acestui scenariu şi cu Windows 7.

Trecând peste ideea de bază, anume că pentru a savura cele mai spectaculoase detalii din jocuri va trebui să migrăm mai întâi la sistemul Windows 8, tactica aleasă de gigantul software ar putea avea şi o consecinţă nedorită, anume de a determina producătorii de jocuri PC să rămână cu actualul API DirectX 11 din motive de compatibilitate cu Windows 7, sistemul de operare folosit de vasta majoritate a utilizatorilor. Privind cu ochi critici, am putea spune că producătorii de jocuri nu s-au deranjat prea mult nici cu API-ul DirectX 11, multe din jocurile noul lansate având încă la bază motoare grafice DirectX 9. De vină în acest caz este lumea consolelor de jocuri, unde API-ul DirectX 9 este la putere de ani buni şi va mai rămâne aşa încă ceva vreme, până ce consolele actuale vor fi înlocuite de o generaţie nouă.

Prioritatea pe care o acordă producătorii de jocuri titlurilor pentru consolă şi condiţiile de compatibilitate prea strice impuse de Microsoft pentru API-ul DirectX 11.1 au consecinţe nedorite şi asupra producătorilor hardware, care nu pot miza pe cele mai noi tehnologii DirectX pentru o promovare convingătoare a noilor generaţii de plăci video. Totuşi, modul de exprimare al oficialilor Microsoft lasă să se înţeleagă că există totuşi speranţe pentru aducerea tehnologiilor DirectX 11.1 către utilizatorii sistemului Windows 7, dar pentru moment suportul este rezervat exclusiv pentru Windows 8.

Din fericire după cum sugerează şi numele dat celui mai nou API DirectX, lista modificărilor aduse nu este foarte mare şi oglindeşte o revizie mai degrabă minoră pentru vechiul set de tehnologii DirectX 11. Alături de mai multe modificări de fineţe, care remediază neajunsuri din vechiul API DirectX, singura noutate care merită cu adevărat menţionată este includerea de suport nativ pentru jocuri 3D stereoscopice, ce ar trebui să îmbunătăţească experienţa în jocuri pentru posesorii monitoare 3D.

Sursa : http://www.go4it.ro

Apple si HTC au batut palma in razboiul patentelor

Cele doua companii au ajuns la o intelegere pentru urmatorii 10 ani

Apple si HTC au incheiat o intelegere amiabila privind patentele si un acord de licentiere pe zece ani, care include patente actuale si viitoare ale companiilor, potrivit CNBC.

Intelegerea dintre cele doua parti pune capat unuia dintre conflictele majore purtate in razboiul patentelor, care are ca miza piata mondiala a smartphone-urilor.

Apple a dat in judecata in 2010 HTC, acuzand compania din Taiwan ca-i incalca mai multe patente. Procesul a reprezentat primul atac de proportii in justitie lansat de Apple impotriva unui producator de smartphone-uri bazate pe sistemul de operare Android al Google.

Companiile nu au prezentat detalii amanuntite privind termenii intelegerii.

De la declansarea procesului impotriva HTC, razboiul patentelor dus de Apple s-a extins si la alti competitori, precum Samsung Electronics si divizia Motorola Mobility a Google.

Producatorul iPhone a castigat compensatii de un miliard de dolari de laSamsung in august, in timp ce litigiile impotriva Motorola nu au condus la victorii decisive.

Apple a inregistrat cele mai mari succese impotriva HTC in privinta blocarii accesului produselor companiei pe piata SUA, potrivit agentiei de presa Mediafax.

Sursa : http://www.yoda.ro

Telenovela Apple vs Samsung continua, locatia este Anglia

De cateva saptamani, un proces pierdut de catre Apple in Regatul Unit in fata celor de la Samsung s-a tranformat intr-o telenovela.

Pana in acest moment, compania Apple a pierdut un proces si a fost obligata sa-si ceara scuze public. Initial s-a eschivat, publicand o scuza ambigua fata de Samsung iar judecatorul a reintarit decizia initiala. Dupa ce s-au conformat in sfarsit, acelasi tribunal a decis ca gigantul din Cupertino merita o lectie suplimentara.

Curtea de apel din Anglia in Wales le-a ordonat celor de la Apple sa plateasca toate taxele juridice aferente acestui proces ce li se cuvin celor de la Samsung. Chiar daca astfel de practici sunt comune in Regatul Unit, aceasta decizie in particular a venit ca o forma de umilinta pentru Apple, mai ales ca procesul se incheiase deja de cateva saptamani. In plus, costurile avocatilor folositi de Samsung nici macar nu au fost mentionate pana in acest moment, motiv pentru care Apple ,,s-ar putea sa aduca bani de acasa”.

Acest proces este mai important ca niciodata in aceasta perioada pentru ca, intre Anglia si Germania, se duc niste lupte tacite legate de statutul deciziilor tribunalelor regionale in intreaga Uniune Europeana. Momentan, din cauza deznodamantului descris mai sus, Apple nu mai are voie sa dea in judecata Samsung pe motive ce tin de designul Galaxy Tab in nici un tribunal din UE.

Sursa : http://playtech.ro

Nike+ FuelBand “distruge” relatiile

Cu toate ca efectul motivational al acestui gadget este de necontestat, din pacate in aceasta poveste nu este vorba despre un individ care nu se mai putea opri din efort fizic.

Lansat in luna ianuarie a acestui an, Nike+ FuelBand este un gadget care te invita la activitati fizice si care printr-un sistem de monitorizare al efortului face o treaba foarte buna in a genera statistici legate de performanta utilizatorului. In plus, pe langa faptul ca iti afiseaza pe un ecran LED cate calorii ai consumat si cat “ombustibil” mai ai, toate informatiile acumulate se sincronizeaza cu un smartphone sau PC, care in secunda urmatoare ajung pe internet. Particularitatea care a generat titlul acestui articol este legata de partajarea intregului continut inregistrat de FuelBand intre 2 sau mai multe persoane.

Un tip a fost surprins ca-si insela prietena din cauza faptului ca pe pagina de Nike+ figura ca avand o activitate intensa intre orele 1 si 2 noaptea, perioada in care ar fi trebuit sa fie acasa in pat.

Eu personal vad partea amuzanta a acestei povesti insa in acelasi timp constientizez o problema importanta de securitate care este pe cale sa se intample. Un astfel de gadget care monitorizeaza toate activitatile tale fizice si-ti genereaza grafice de activitate pe o perioada nedeterminata de timp este o comoara atat pentru hotii care vor sa afle cand esti la sala si nu acasa cat si pentru Nike. Este foarte greu sa monitorizezi orice informatie care ajunge pe internet si este si mai greu sa ai grija sa nu pierzi un gadget care stie despre tine mai multe lucruri decat stii tu insuti. Nu este oare mai simplu sa mergi la sala si sa mananci sanatos fara ca aceasta performanta sa ajunga pe Facebook?

Sursa : http://playtech.ro

STUDIU: Un sfert dintre aplicațiile pentru ANDROID reprezintă pericole de securitate

Potrivit unui studiu realizat de Bit9, una din patru aplicații disponibile pe Google Play reprezintă un pericol pentru siguranța telefoanelor utilizatorilor. 

Utilizatoriis de Android sunt sfătuiți să fie atenți atunci când instalează aplicații

Raportul Bit9 nu se referă la software de tip malware, ci la permisiunile pe care utilizatorii trebuie să le dea aplicațiilor pe care doresc să le instaleze. Problema este că multe dintre aceste aplicații le cer utilizatorilor permisiunea de a accesa informații de pe telefoanele acestora de care nu au cu adevărat nevoie, scrie pcworld.com.
42% dintre aplicațiile de pe Google Play cer permisiunea să acceseze date legate de localizarea prin GPS, iar 31% vor să capete acces la istoricul convorbirilor. 

Sursa : http://www.realitatea.net

Assassin’s Creed III – Revolutia Asasinilor [REVIEW]

Nota PlayTech:

8.5

Pro
+Grafica foarte buna 
+Voci si personaje foarte bine realizate 
+Foarte multe ore de gameplay 
+Lupte navale excelente

Contra
-Foarte multe bug-uri 
-Poveste fragmentata 
-Indreptat spre in special spre publicul american 
-Control in continuare problematic

Seria Assassin’s Creed a fost inca de la inceput un succes enorm pentru Ubisoft. Acesta este datorat in mare parte perioadelor istorice inedite alese de scenaristi, alaturi de o poveste acaparanta, care foloseste personaje reale si fictive pentru a ne prezenta conflictul fictiv dintre Fratia Asasinilor si Ordinul Templierilor. Dupa perioada Cruciadelor de pe Pamantul Sfant si Renasterea din Italia, a venit momentul ca seria sa mai inainteze in timp, pana la Razboiul de Independenta American. Cu un motor grafic imbunatatit, o perioada istorica noua si un personaj principal nou,  Assassin’s Creed IIIpromite sa fie cel mai bun joc din serie de pana acum.

Avand in vedere declinul seriei din cea mai recenta iteratie, era si timpul pentru ceva proaspat legat de aceasta licenta. Reuseste insa titlul de fata sa reinventeze seria, sau continua pe acelasi drum descendent?

Poveste

Assassin’s Creed a avut intotdeauna un avantaj cand a venit vorba despre povestea propriu-zisa. Faptul ca actiunea principala este inradacinata in prezent, iar personajul principal, Desmond, foloseste Animus-ul pentru a retrai evenimente importante din viata stramosilor sai, ofera posibilitati nelimitate. Chiar daca pe parcurs multe elemente ale firului narativ au inceput sa fie cel putin confuze, Assassin’s Creed III incearca sa rezolve mai toate conflictele neincheiate.

Desmond si camarazii sai incearca sa salveze intreaga planeta de la distrugere si se folosec de informatii din trecut pentru a rezolva misterul din prezent. Dupa o introducere de cateva ore, care este prea speciala pentru a o dezvalui aici, intram in pielea lui Connor. Acesta este jumatate nativ american, jumatate britanic si ajunge sa se alature ordinului asasinilor pentru a-si proteja tribul de colonistii britanici. De-a lungul povestii, acesta devine mai degraba un simpatizant al revolutionarilor americani, care au luptat pentru independenta coloniei.

In timp ce majoritatea misiunilor principale se desfasoara in cadrul unor evenimente importante din istoria americii, cu greu am putut urmari succesiunea intamplarilor.Acest lucru se intampla in mare parte din cauza lipsei mele de cunostinte in legatura cu acest subiect. Pana acum, seria Assassin’s Creed a avut un succes mult mai mare in Europa decat in America, gratie perioadelor istorice folosite, insa jocul de fata ar putea dezamagi multi fani mai vechi tocmai pentru pozitionarea istorica. Mai mult decat atat, Connor este mult mai implicat in toate momentele importante ale Revolutiei, fapt care se contrazice putin cu subtilitatea exercitata pana acum de asasinii jocurilor precedente. Acest lucru nu inseamna ca povestea lui Connor este rea, ci doar ca va fi apreciata mai mult de cei care au deja cunostinte mai multe despre America din perioada Coloniala.

Si Desmond a primit mai multa atentie in Assassin’s Creed III. Acesta va participa la cateva misiuni in prezent si va avea de schimbat mai multe replici cu membrii ordinului asasinilor (Shaun, Rebecca si tatal sau William Miles). Din pacate, personal mi s-a parut in continuare ca eforturile celor de la Ubisoft nu sunt de ajuns, facandu-ma sa visez in continuare la un titlu Assassin’s Creed plasat mai mult sau chiar complet in prezent.

Gameplay

Cei care au jucat cele mai noi intrari din seria Assassin’s Creed probabil isi amintesc de faptul ca in timp ce schema de control a ramas in mare parte neschimbata pentru patru jocuri video consecutive, in timp ce asasinii au primit din ce in ce mai multe abilitati. Ei bine, pentru noul Assassin’s Creed III, Ubisoft a regandit complet controlul, simplificandu-l destul de mult pentru a fi usor de inteles chiar si pentru cei care abia acum descopera seria, dar destul de familiar pentru veterani.

S-a renuntat aproape complet la sistemul clasic de free running, care necesita apasarea a doua butoane simultan, acum fiind necesar doar butonul “High Profile” pentru a incepe o linie de acrobatii Parkour. De asemenea, intregul concept de “puppeteer” a fost abandonat, jocul dispunand acum de butoane clasice: attack, use, ranged attack, etc. Si sistemul de viata este acum mult mai accesibil, fiind inlaturata complet nevoia de a cumpara noi armuri pentru rezistenta mai multa la atacuri, iar medicamentele pentru vindecare nu mai exista. Bara de viata se regeneaza singura in momentul in care Connor se afla in afara luptelor.

Ca tot vorbeam mai devreme de free running, acest sistem a fost de asemenea modificat aproape complet. Toate animatiile au fost refacute, iar pe langa navigarea cladirilor din Boston si New York, Connor poate sa traverseze poate chiar mai bine padurile din zona de frontiera. Acesta se poate agata de orice creanga a copacilor, iar nivelurile sunt realizate in asa fel incat poti trece peste portiuni mari de nivel fara sa fii nevoit sa atingi pamantul, cu o viteza mult mai mare decat daca ai prefera mersul pe jos. Desi au fost absenti in Revelations, caii se inorc in Assassin’s Creed III pentru a micsora timpul petrecut pe drum din punctul A spre punctul B, intrucat distantele pe care eroul le are de parcurs in jocul de fata sunt mult mai mari ca in trecut.

Cele doua orase sunt realizate la scara de 1:3 din marimea reala a lor din perioada in care are loc actiunea, iar frontiera este de-a dreptul imensa. Din fericire, toate aceste zone numai bune de explorat sunt pline de misiuni secundare si obiecte colectionabile, care cu siguranta vor umple o parte din timpul pe care l-ati petrece in mod normal doar alergand pana la urmatorul obiectiv principal. In timp ce Connor poate sa duca scrisori, sa asasineze diversi templieri sau sa ajute la eliberarea oraselor de sub stapanirea acestora, probabil cea mai interesanta si mai bine realizata experienta de joc secundara este mini-campania de capitan de nava.

Cu un control foarte bine pus la punct si o prezentare de zile mari, aceasta scurta exprienta petrecuta in larg alaturi de Connor si echipajul navei Aquila, este probabil cea mai placuta parte a jocului, alaturi de campania principala. Desi poate parea complicat sa controlezi o nava de razboi pe mare, adevarul este ca echipa de la Ubisoft a reusit sa reduca totul la minimul necesar pentru a fi accesibil oricui. Exista doar controlul vitezei, al armelor si al directiei, alaturi de un indicator pe harta care informeaza jucatorul in ce directie bate vantul.

Am vorbit mai sus de luptele navale, insa nu am pomenit aproape nimic de luptele clasice ale seriei. Din anumite puncte de vedere nu s-au schimbat foarte multe pe partea de control, insa exista cateva diferente care pot conta foarte mult. Inamicii sunt acum mult mai agresivi si pot ataca in echipa. Din fericire, miscarile de retaliere sunt in continuare implementate si functioneaza la fel de bine. Connor are la dispozitie echipament nou, care schimba complet modul in care se desfasoara secventele de actiune. In primul rand, arma sa principala este toporul Tomahawk, lamele ascunse fiind puse pe plan secund. Acesta dispune si de un pistol, de un arc cu sageti si alte cateva gadget-uri, insa sensibil mai putine decat in ultimele doua aventuri ale lui Ezio.

Aceasta simplificare se face simtita si in cadrul sistemului de “Brotherhood”, in care eroul recruteaza asasini si ii trimite in diverse misiuni pentru a-i antrena. Acesta este acum aproape insesizabil, iar recrutarea se face mult mai greoi, necesitand rezolvarea unor misiuni secundare mai lungi. Interfata jocului este in schimb complet schimbata, harta fiind acum ceva mai usor de utilizat. Mai mult, odata ce sunt descoperite caile de transport rapid din anumite zone, acestea pot fi accesate in orice moment direct de pe harta.

Sistemul economic in schimb a suferit probabil cea mai mare lovitura. In timp ce exista in continuare o “baza” principala sub forma unei zone de padure mai mari numita Homestead, unde Connor poate atrage diversi artizani care sa creeze diverse produse pentru ca apoi sa fie vandute, acest sistem este complicat si limitat de retete presarate prin lumea jocului. Mai mult, fiecare artizan trebuie descoperit pe harta si ajutat intr-un fel sau altul pentru a se alatura comunitatii din Homestead. Utilizarea acestei mecanici este obositoare, complet optionala si deloc satisfacatoare.  Vanatul intra de asemenea in aceasta categorie, servind rolul de adunare de materie prima pentru artizani dar si de sursa de venit, pieile fiind foarte valoroase.

Ajungand usor-usor la problemele lui Assassin’s Creed III, nu va asteptati ca problemele pe care titlurile precedente le aveau cand vine vorba despre navigarea nivelurilor, lupte sau bug-uri sa dispara. Anumite misiuni vor necesita reluarea in intregime din cauza unor probleme de scripting, altele vor putea fi rezolvate datorita unor scapari mai mult sau mai putin amuzante, insa nu toata lumea va avea rabdare sa suporte toate aceste neajunsuri. Fanii seriei cu siguranta vor putea trece peste toate acestea, insa daca nu sunteti dispusi sa acordati o sansa unui joc mai putin finisat, mai bine aveti rabdare pana la un nou patch inainte sa investiti timp in acest joc.

Desi nu am petrecut foarte mult cu multiplayer-ul din Assassin’s Creed III, am jucat destul pentru a ma lamuri ca nu foarte multe lucruri s-au schimbat. Modurile de joc sunt in mare parte le fel, iar unele personaje seamana izbotor de mult cu unele din Brotherhood si Revelations. Ce s-a dezvoltat este modul de personalizare al fiecarui avatar in parte si adaugarea modului de joc Wolfpack. Chiar daca momentan este haos total pe serverele publice, Wolfpack are sansele sa devina atractia principala a multiplayer-ului. Acesta este clar menit sa ofere o experienta cooperativa alaturi de un grup de prieteni mai degraba decat cu necunoscuti.

Grafica si sunet

In ultimii ani, Assassin’s Creed incepuse sa devina o serie care isi arata varsta, folosind un motor grafic vizibil invechit. Ei bine, noul Anvil Next reuseste sa ridice standardele in termeni de prezentare, oferind personaje, medii de joc si efecte de ultima generatie intr-un titlu a carui actiune se petrece intr-un mediu deschis. Cladirile din orase si in special frontiera sunt realizate meticulos, lumea din joc fiind parca vie si in acelasi timp autentica in contextul jocului. Acest lucru se intampla probabil de fiecare data cand un joc open world ridica stafeta, insa acum a venit randul lui Assassin’s Creed III sa fie un etalon in acest gen.

Tehnologia care genereaza populatie pe strazile oraselor este de asemenea imbunatatita, jocul putand afisa pe ecran sute de personaje fara prea mari semne de oboseala. Exista insa si mici probleme tehnice, precum timpul de incarcare a unor secvente care poate fi mai lung decat m-as fi asteptat si framerate-ul scazut in anumite secvente, insa acestea sunt impedimente minore pe langa problemele de gameplay pe care le-am expus mai sus. Anumite locatii sunt de-a dreptul uimitoare, iar in cateva ipostaze, gameplay-ul pe nava Aquila duce jocul un pas mai aproape de fotorealism.

Ca in cazul tuturor titlurilor precedente din serie, si Assassin’s Creed III foloseste o armata de actori talentati pentru a da viata unor personaje istorice, dar si fictive. George Washington, Benjamin Frankiln si alte figuri istorice din acea vreme sunt realizate foarte interesant atat vizual cat si prin performanta actorilor si sunt prezentate intr-un mod complet diferit fata de cartile de istorie. In acelasi timp,personajele fictive precum Haytham Kenway sunt probabil cele mai interesante. Vocile tuturor figurilor prezentate in joc sunt foarte bine interpretate, in timp ce Connor este probabil cel mai neinteresant protagonist de pana acum, din orice punct de vedere am privi. Din fericire, chiar daca nu reuseste sa ne impresioneze prin replicile sale, acesta se face remarcat prin intermediul abilitatilor de asasin, reusind totusi sa devina un nou personaj iconic pentru seriei. Muzica ambientala este clar mai slaba decat ce am primit in trecut, insa nu este deranjanta, chiar daca in anumite situatii este putin prea “eroica” pentru evenimentele ceva mai calme care se petrec pe ecran.

Concluzii

Este clar ca Assassin’s Creed III este un joc pe care doar fanii adevarati ai seriei il vor aprecia la adevarata sa valoare, iar cei care poseda cunostinte mai multe despre perioada istorica in care are loc actiunea vor fi cu siguranta avantajati. In timp ce povestea poate nu intereseaza atat de mult pe toata lumea, experienta de joc oferita este foarte placuta, in ciuda problemelor de control, interfata si gameplay. Chiar daca nu reuseste sa fie cel mai bun joc din seria Assassin’s Creed, este unul din titlurile din 2012 pe care nu ar trebui sa le ratati. Rabdarea cu micile sale neajunsuri este insa recomandata.

Sursa : http://playtech.ro

Interfaţa creier-PC, posibilă cu un nou tip de micro-fibre din carbon

Posibilitatea comunicării directe între creierul uman şi un sistem de calcul artificial a fost ilustrată de multe ori în filme, însă în lipsa tehnologiilor responsabile de crearea unor implanturi eficiente şi durabile idealul de a interacţiona cu PC-ul folosind puterea gândului a rămas până acum un vis mult prea greu de pus în practică.

Interfaţa creier-PC, posibilă cu un nou tip de micro-fibre din carbon

Descoperirile unui grup de cercetători de la Universitatea din Pittsburg ar putea schimbat în mod radical datele problemei, deschizând calea pentru o noua generaţie de implanturi pe creier, mult mai bine tolerate pe termen lung şi miniaturizate la un nivel care să permită monitorizarea precisă a neuronilor individual. Toate aceste lucruri ar putea fi posibile cu ajutorul unei noi generaţii deelectrozi realizaţi din micro-fibre de carbon, fiecare măsurând aproximativ 7 micrometri în diametru.

De 100 mai subţiri decât electrozii tradiţionali folosiţi acum în testele pe animale, cei realizaţi din fibre de carbon pot fi acoperiţi într-un înveliş protector menit să prevină reacţia de respingere, încurajând totodată formarea de legături directe între aceştia şi reţelele neuronale din creier. Spre comparaţie, electrozii metalici rigizi folosiţi în prezent pentru implanturi pe creier tind să fie prea mari pentru folosire îndelungată, favorizând cicatrizarea locală a ţesutului, devenind tot mai ineficienţi în păstrarea unui canal de comunicaţie viabil. Implanturile cu micro-fibre de carbon ar putea scăpa cu totul de aceste probleme, iar diametrul redus al filamentelor de carbon lasă loc pentru creşterea densităţii de electrozi, permiţând interacţiunea mai eficientă cu zone cheie ale creierului, cum ar fi centrii responsabili de vedere, auz, vorbire, sau controlul unor membre paralizate.

Pentru moment, experimentele de laborator au evidenţiat câteva obstacole care trebuie depăşite înainte ca implanturile cu electrozi din micro-fibre de carbon să fie realitate. Fiind foarte subţiri şi flexibile, filamentele din carbon sunt dificil de poziţionat şi inserat în ţesutul cerebral, multe rupându-se înainte de a fi montate.

Sursa : http://www.go4it.ro

Care este secretul copiilor supradotaţi? Un nou studiu oferă un răspuns surprinzător

O nouă cercetare efectuată asupra a 8 copii supradotaţi sugerează că ar putea exista o legătură între talentele speciale ale acestor copii şi autism.

Dintre cei 8 copii studiaţi, trei fuseseră diagnosticaţi cu o tulburare de spectru autist. De asemenea, atunci când au fost evaluaţi cu ajutorul unui test ce identifica trăsăturile autistice, cei 8 copii au obţinut un scor mai mare în comparaţie cu un grup de control. În plus, jumătate dintre copiii studiaţi aveau o rudă de gradul I sau II diagnosticată cu autism.

Faptul că jumătate dintre familiile copiilor studiaţi şi trei dintre ei erau afectaţi de autism este surprinzător, deoarece autismul este prezent doar la o persoană din 120, explică Joanne Ruthsatz, autoarea cercetării şi totodată profesor de psihologie la Universitatea Ohio State.

„Legătura dintre capacităţile extraordinare ale copiilor şi autismul este una puternică în studiul nostru”, afirmă Ruthsatz. „Cercetarea noastră sugerează că tinerii supradotaţi prezintă câteva trăsături în comun cu copiii autişti, însă ceva previne ca aceştia să manifeste dezavantajele asociate acestei tulburări”, a adăugat specialista.

Copiii supradotaţi studiaţi prezentau scoruri mai mari ale inteligenţei generale în comparaţie cu media, însă ceea ce îi diferenţia cu adevărat de restul populaţiei era scorul excepţional obţinut în testele ce evaluau memoria funcţională. Toţi copiii studiaţi au obţinut scoruri mai mari în testele ce măsurau memoria funcţională decât cele obţinute de 99% din populaţie.

Inteligenţa copiilor a fost evaluată cu ajutorul testului Stanford-Binet, iar trăsăturile tipice autismului cu ajutorul evaluării „Autism-Spectrum Quotient”. Rezultatele obţinute de copii în testul ce măsura trăsăturile tipice autismului au fost comparate cu cele obţinute de 174 de adulţi din grupul de control, care fuseseră contactaţi aleatoriu prin poştă.

Ruthsatz afirmă că rezultatele din testele de autism au fost cele mai surprinzătoare. Copiii supradotaţi prezentau un scor mai mare în toate trăsăturile tipice autismului în comparaţie cu grupul de control, însă scorul lor era, în medie, mai mic decât cel înregistrat de persoanele diagnosticate cu Asperger's.

Copiii înregistraseră un scor mai mare decât persoanele diagnosticate cu Asperger's într-o singură subsecţiune a testului: atenţia la detaliu.

„Aceşti copii geniali prezintă un nivel excepţional al memoriei de detaliu. Nu ratează nimic, ceea ce îi ajută cu siguranţă să obţină succesul excepţional de care dau dovadă”, afirmă cercetătoarea.

În testele de inteligenţă, copiii au obţinut rezultate bune, însă nu toţi prezentau o inteligenţă excepţională. Dacă 5 dintre cei 8 copii studiaţi prezentau o inteligenţă mai mare decât cea a 90% din populaţie, unul dintre ei depăşea doar 70% din populaţie, iar altul doar 79%.

Ca şi în testele ce măsurau trăsăturile autismului, copiii au prezentat rezultate ieşite din comun într-o subsecţiune a testului de inteligenţă: cea care măsura memoria funcţională. Toţi cei 8 copii au obţinut în testele de memorie funcţională scoruri mai mari decât 99% din populaţie. Memoria funcţională este un sistem din creier ce permite oamenilor să ţină în minte pe termen scurt mai multe informaţii pentru a îndeplini o sarcină.

Cercetarea oferă o mai bună înţelegere a trăsăturilor care caracterizează copiii supradotaţi, explică Ruthsatz.

„În concluzie, am descoperit că aceşti copii supradotaţi prezintă o inteligenţă peste medie, cu memorie funcţională excepţională, alături de un scor ridicat al autismului, cu o atenţie la detaliu excepţională”, a declarat Ruthsatz.

Aceste rezultate sugerează că există asemănări extraordinare între copiii supradotaţi şi „autiştii savanţi” – persoanele cu dizabilităţi de dezvoltare asociate autismului ce prezintă un talent extraordinar.

„Pe când «autiştii savanţi» prezintă multe din dezavantajele asociate autismului, copiii supradotaţi nu au acest dezavantaj. Întrebarea este «de ce?»”, spune Ruthsatz.

Răspunsul ar putea consta într-o mutaţie genetică ce permite copiilor supradotaţi să beneficieze de talentul extraordinar al savanţilor, dar fără deficienţele asociate autismului. Pentru a desluşi acest mister, spune Ruthsatz, este nevoie de mai multe cercetări.

„Studiul nostru sugerează că aceşti copii supradotaţi ar putea avea o formă moderată a autismului care le permite să demonstreze un talent extraordinar”, a concluzionat cercetătoarea.

Sursa : http://www.descopera.ro