Un an de la moartea lui Steve Jobs. Co-fondatorul Apple a avut un stil de viaţă excentric, care a variat de la consum de droguri la crize de plâns în timpul întâlnirilor de afaceri.
Steve Jobs a fost certat cu apa în tinereţe
Steve Jobs a fost certat cu apa în tinereţe
Valora deja 256 de milioane de dolari la 25 de ani, a revoluționat de-a lungul vieții șase domenii (calculatoarele personale, filmele de animații, modul în care descărcăm și ascultăm muzică, telefoanele mobile, tabletele digitale și tehnoredactarea computerizată – DTP-ul -) și a lăsat în urmă cea mai valoroasă companie din lume.
Luați de val, admiratorii l-au comparat după moartea sa cu Thomas Edison. Au uitat că n-a inventat de fapt nimic, cel puțin nu în sensul clasic al termenului. Talentul său cel mai mare a fost să modifice, să aranheze şi să combine elementele existente deja, într-o manieră inedită.
Perfecționist atât cu el însuși cât și cu cei din jur, Steve Jobs îi scotea din minți pe cei cu care a lucrat. Iute la mânie şi extrem de exigent cu cei din jur, a fost pasionat până la o formă extaz mistic de proiectele în care s-a implicat. A știut să-și folosească atuurile acumulate în tinerețe la momentele potrivite și să profite de șansele și de oportunitățile care i s-au ivit în cale. A recunoscut asta în faimosul discurs susținut la Stanford în 2005: “Nu poți pune experiențele cap la cap privind în viitor. Poți face asta doar privind în trecut”.
Oricât de ireal ar putea părea astăzi, Steve Jobs a plâns de nenumărate ori în timpul și în urma disputelor profesionale pe care le-a avut. Atras încă din tinerețe de religiile îndepărtat orientale, considera că lacrimile ajută la eliminarea energiilor negative și nu ezita să le dea frâu liber. Plânsul nu a fost singura sa ciudățenie. Mergea desculț la întâlniri importante și își punea picioarele murdare pe masă. În plus, nu obișnuia să se spele foarte des. Adept al veganismului (nu mânca produse de origine animală), considera că tipul acesta de dietă făcea ca trupul său să nu emane mirosuri neplăcute (cei care au lucrat cu el n-au fost de aceeași părere).
A știut însă să profite de pe urma acestor excentricități asumate. În primii ani de la înființarea Apple, s-a folosit de înfățișarea sa neîngrijită și de faptul că duhnea pentru a găsi parteneri cu viziune, care nu s-au împiedicat de modul în care arăta și mirosea, ci au anticipat oarecum revoluția digital care avea să urmeze.
Persoanele care au lucrat cu Steve Jobs nu s-au plâns numai de faptul că duhnea, ci și că mințea și își însușea ideile altora. Apropiații mărturisesc în biografia oficială scrisă de Walter Isaacson că avea capacitatea de a crea un “câmp de distorsionare a realității”. Credea cu ardoare în proiectele sale și le transmitea această înflăcărare angajaților săi, care ajungeau astfel să se încadreze în deadline-uri care le păruseră inițial imposibile. Bun cunoscător al firii umane, a știut să-și aleagă foarte bine colaboratorii și nu le-a luat în seamă văicărelile. Știa însă și să-i facă să se simtă apreciați pe cei care meritau într-adevăr asta.
Luați de val, admiratorii l-au comparat după moartea sa cu Thomas Edison. Au uitat că n-a inventat de fapt nimic, cel puțin nu în sensul clasic al termenului. Talentul său cel mai mare a fost să modifice, să aranheze şi să combine elementele existente deja, într-o manieră inedită.
Perfecționist atât cu el însuși cât și cu cei din jur, Steve Jobs îi scotea din minți pe cei cu care a lucrat. Iute la mânie şi extrem de exigent cu cei din jur, a fost pasionat până la o formă extaz mistic de proiectele în care s-a implicat. A știut să-și folosească atuurile acumulate în tinerețe la momentele potrivite și să profite de șansele și de oportunitățile care i s-au ivit în cale. A recunoscut asta în faimosul discurs susținut la Stanford în 2005: “Nu poți pune experiențele cap la cap privind în viitor. Poți face asta doar privind în trecut”.
A știut însă să profite de pe urma acestor excentricități asumate. În primii ani de la înființarea Apple, s-a folosit de înfățișarea sa neîngrijită și de faptul că duhnea pentru a găsi parteneri cu viziune, care nu s-au împiedicat de modul în care arăta și mirosea, ci au anticipat oarecum revoluția digital care avea să urmeze.
Persoanele care au lucrat cu Steve Jobs nu s-au plâns numai de faptul că duhnea, ci și că mințea și își însușea ideile altora. Apropiații mărturisesc în biografia oficială scrisă de Walter Isaacson că avea capacitatea de a crea un “câmp de distorsionare a realității”. Credea cu ardoare în proiectele sale și le transmitea această înflăcărare angajaților săi, care ajungeau astfel să se încadreze în deadline-uri care le păruseră inițial imposibile. Bun cunoscător al firii umane, a știut să-și aleagă foarte bine colaboratorii și nu le-a luat în seamă văicărelile. Știa însă și să-i facă să se simtă apreciați pe cei care meritau într-adevăr asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu