Cine a fost Himmler?
Acest personaj s-a facut remarcat printr-o multime de lucruri. In primul rand, a fost al doilea om al Reich-ului, ca putere, dupa Hitler (sursele spun ca pana si acesta se temea de el). Tot el a pus bazele si a condus comandamentul SS, el a venit cu ideea Solutiei Finale, era cel mai inteligent si educat nazist dintre tori liderii acelor vremuri tulbure.
Himmler a fost CEL MAI SANGEROS SI CRUD personaj de atunci mai ales ca era adeptul magiei negre si al ocultismului. Practica tot felul de lucruri si obiceiuri stranii, bizare, si era un superstitios declarat. Urma religii nordice, neo-paganism si filozofii mistice orientale.
In continuare vom citi un articol elaborat de Descopera.ro despre cel mai temut personaj din istoria nazista!
Geniul Răului
Personajul în cauză a ajuns Reichfuhrer SS, şef al Gestapo-ului şi al Waffen SS-ului, Ministru de Interne între anii 1943-1945 şi organizator al uciderii în masă a evreilor în timpul celui de-al Treilea Reich. Însă după cum se va vedea, Himmler a fost mai mult decât atât.
Cel mai cumplit şi mai temut nazist, cel pe care însăşi Adolf Hitler se temea să-l contrazică s-a născut pe data de 7 octombrie 1900 în Munchen, ca fiu al unui pos şi autoritar profesor romano-catolic, care fusese tutorele prinţului coroanei Bavariei. Himmler junior a urmat cursurile unie şcoli secundare din Landshut, iar apoi a ajuns ofiţer cadet în cadrul Regimentului Bavarez 11 la sfârşitul Primului Război Mondial.
Tânărul de care urma să se teamă o lume întreagă era printre altele şi un pasionat agricultor, căci obţinuse şi o diplomă de merit la încheiera cursurilor sale din cadrul Şcolii Tehnice Superioare din Munchen, unde eminenţa neagră a nazismului de mai târziu studiase între anii 1918-1922. După ce a lucrat ca vânzător-distribuitor al unei firme producătoare de îngrăşăminte agricole, tânărul Himmler a intrat în rîndul organizaţiilor paramilitare naţionaliste şi a participat activ la puciul din Munchen din luna noiembrie a anului 1923, unde s-a remarcat ca adjunct al lui Ernst Rohm.
Heinrich Himmler în timp ce era şeful SS-ului.
Sursa foto: Wikipedia
Taciturn, dar magnetic, Himmler a urcat extrem de rapid pe treptele ierarhie naziste, ajungând secretar al lui Gregor Strasser şi deputat al districtelor Bavaria şi Suabia. Între anii 1925-1930, Himmler a fost responsabil şef al propagandei în rândurile NSDAP (Partidul Naţional-Socialist). După ce s-a însurat în anul 1927, Himmler s-a întors la noua sa fermă de găini şi raţe, însă afacerea i-a dat faliment. Inteligent, hotărât şi misterior, Heinrich şi-a văzut în egală măsură de cariera-i politică şi de căutările sale ezoterice.
Fire pragmatică şi iubitoare de putere, nu pierde deloc contactul cu realitatea, astfel încât în anul 1929 a fost numit personal de către Afolf Hitler în rolul de comandant al grupării armate care se ocupa de siguranţa Fuhrerului, temuţii SS-işti. Pe atunci, gruparea Schutzstaffel era un mic grup de 200 de oameni, însă sub conducerea lui Himmler, SS-ul avea să devină un adevărat imperiu de sine stătător în cadrul intern al Germaniei Naziste.
Ales în cadrul Reichstag-ului în funcţia de deputat nazist pentru Wesser Ems, Himmler s-a concentrat pentru extinderea organizaţiei SS-ului, care în anul 1933, cuprindea deja 52 de membri aleşi pe sprânceană conform directivelor lui Himmler, despre care ajusese să se spună că era mai nazist chiar decât Hitler. Pe plan politic, tot al a organizat Serviciul de Securitate (celebrul SD) sub conducerea lui Reinhard Heydrich, făcând astfle din SD un adevărat serviciu de informaţii pe linie ideologică al Partidului Naţional Socialist.
Cariera lui era de-a dreptul fulminantă. În martie 1933, Himmler ajungea şeful poliţiei din Munchen, iar în câteva săptămâni devenea şef al poliţiei în toată provincia Bavaria. În luna Septembrie a aceluiaşi an, Himmler devenea şef al tuturor forţelor poliţieneşti. În data de 1936, mintea diabolicde inteligentă a lui Himmler îl făcea pe acesta comandant al tuturor forţelor din Germania şi deopotrivă şef al SS-ului şi al Gestapo-ului.
Aşa ajungea în mod oficial al doilea om în regimul nazist după Adolf Hitler. De fapt, pe tot parcursul vieţii sale, Himmler a fost mai temut decât Hitler în rândul tuturor germanilor. Organizator foarte abil, administrator meticulos, eminenţa neagră a nazismului avea o capacitate mare de muncă precum şi o mare sete de putere. Extrem de crud, rece şi calculat, Himmler înspăimânta pe oricine cu vocea sa joasă şi liniştită, iar fizionomia sa bonomă aducea de fapt un plus de groază în cadrul personalităţii sale. Cât timp a fost în viaţă, nimeni nu l-a văzut speriat, furios sau măcar să ridice tonul. Singurele sale pasiuni erau puterea şi ocultismul. Expresia sa favorită era „Gnadelos” – Fără Milă!
Himmler vizitând lagărul din Dachau în anul 1936.
Sursa foto: Wikipedia
În anul 1933, Himmler ridica la Dachau primul său lagăr de exterminare a evreilor şi a altor oameni care nu corespundeau ideilor naziste. În anii următori, cu largul concurs al lui Hitler, urmau să fie înfiinţate alte asemenea locuri de tristă amintire. Într-un discurs din 1937, Himmler declara emfatic că „nu există dovezi mai clare ale legilor ereditare şi rasiale precum cele dintr-un lagăr de concetrare. Acolo se pot studia indivizi diformi , handicapaţi, evrei, semi-evrei şi un mare număr de oameni inferiori”.
Nebunia crudă a lui Himmler urma să atingă proporţii apocaliptice. Antisemitismul şi teoriile sale cu privire la soarta „raselor inferioare” urma să se materializeze în principale sub forma a şase milioane de evrei ucişi doar pentru că s-au născut evrei…
De fapt, numărul victimelor sale a fost mult mai mare. La ordinele sale, atât sinistrele batalioane Einsatzgruppen, cât şi personalul lagărelor de exterminare au ucis între 11-14 milioane civili nevinovaţi. Majoritatea acestora fiind evrei, polonezi, ruşi şi ţigani.
Magicianul lui Hitler
Dacă este să facem o scurtă paralelă între regimul nazist şi perioada medievală, Himmler a fost pentru Hitler, exact ce a fost vrăjitorul Merlin pentru Regele Arthur. Adică un fel de maestru iniţiatic, ideolog şi sfetnic de nădejde.
Însă nu este nicio îndoială că Himmler avea o personalitate dublă. Munchenezul provenit dintr-o familie catolică rigidă era, concomitent, megaloman, biroctat meticulos şi vânător de himere, fără nicio urmă d emilă. Asasinul milioanelor de oameni a patronat până la sfârşitul vieţii o societate de protecţie a animalelor. În mod hilar, acest crescător de găini la bază, el se credea într-un mod de-a dreptul comic, reîncarnarea împăratului german Henric I Păsărarul. Pe scurt, în termeni psihiatrici, era un schizofrenic periculos.
Cască de soldat din SS, ornată cu runele caracteristice acestei organizaţii.
Sursa foto: Shutterstock
Însă acest birocrat bizar, obsedat între altele de ocultism şi mistere, avea să creeze un ordin pseudo-religios cu aspecte militariste în care tinerii membri SS urmau să devină concomitent iezuiţi şi templieri, cavaleri teutoni de fedaini al unui nou păgânism de origine nazistă. În această direcţie, Himmler a organizat până şi parade în care cadrele din SS erau îmbrăcate în armuri de cavaleri teutoni, echipaţi cu lănci, spade şi scuturi şi puşi să defileze călare pe străzile din Berlin.
În întunericul camerei sale, Himmler studia avid toate doctrinele esoterice disponibile la aceal vreme, fiind atras în special de magia runelor, mitologia nordică, misticismul oriental şi doctrinele păgâne.Dezgustat de orice noţiune de creştinism, Himmler vroia, nici mai mult nici mai puţin, decât să creeze o nouă religie, una pur nazistă, cu un Dumnezeu wagnerian care să conducă rasa germană la victoria finală şi stăpânirea întregii lumi. În aceadtp direcţie, Himmler a făcut un talmeş-balmeş propriu însuşindu-şi străvechiul simbol indo-european al svasticii pe care l-a pus alături de cele două rune germanice în formă d efulger care erau emblema SS-ului. Oricum, nimeni nu îndrăznea să-l corecteze….
Sub conducerea sa, SS-ul a devenit un ordini iniţiatic unde domnea un fel de magie neagră compusă la repezeală de Himmler. Ritualurile interne ale SS-ului erau „împrumutate” de la ordine religioase sau cavalereşti precum cel iezuit şi templier.
SS-ul era condus de un „Mare Consiliu al Cavalerilor”, compus din 13 memebri de rang înalt. Ritualurile negre ale acestora erau practicate în bătrânul castel Wewelberg din Westfalen. Acolo, se spune că SS-iştii practicau un fel de ritualuri nu foarte diferite de cele de origine satanistă. Himmler, personal, credea într-o duzină de ritualuri şi dogme selectate de el după propria sa minte.
Himmler în timp ce vizita un lagăr cu prizonieri sovietici.
Sursa foto: Wikipedia
Tot el era un mare susţinător al reîncarnării, acesta fiind unul dintre motivele pentru care alesese să se considere încarnarea regelui Heinrich I Păsărarul, o căpetenie războinică a saxonilor care cucerise triburile slave de la est de Rin. În mintea sa, Himmler credea că trebuia să termine faptele regelui Heinrich I şi să lase SS-ul la conducerea unui nou imperiu arian. De fapt, Himmler a făcut multe pelerinaje la mormântul regelui Heinrich I.
Zidurile castelului Wewelberg aveau să fie martore unor ritualuri bizare şi crude în care erau practicate inclusiv sacrificiile umane în scop ritualic. Conform lui Walter Schellenberg, un Brigandefuhrer SS:
„Castelul a fost amenajat astfel încât să devină un fel de mănăstire SS în care elita membrilor acestei organizaţii practicau ritualuri spirituale proprii. Un astfeld e ritual consta în practicarea meditaţiei şi concentrării, pe care Himmler le vedea superioare oricărei forme de rugăciune. După sesiunile de concentrare, conducerea şi membrii de elită discutau chestiuni de politică, alături de aprofundarea ideologiilor SS”.
Pentru Himmler, SS-ul nu era doar o unitate de războinici-conducători de elită, ci şi un ordin religios în care fiecare membru era un iniţiat.
Laşul cel viclean
Mic de statură, la prima vedere Himmler părea mai degrabă un cenuşiu funcţionar de bancă decât conducătorul şi ideologul nazist lângă care nici Hitler nu se simţea în siguranţă. Aparenţa sa înşelătoare l-a făcut până şi pe un ambasador britanic în Germania să exclame naiv:
„N-am văzut în toată Germania un om mai calm şi mai normal decât Himmler”. De fapt, Himmler se considera un om normal, ba chiar milos. La urma urmei, după ce a aflat despre modalităţile barbare în care erau ucişi evreii în lagăre, Himmler le-a ordonat celor din subordinea sa :
„Găsiţi neapărat nişte metode mai umane de execuţie. Violenţa îmi provoacă greaţă”..
.
În cele din urmă, Himmler s-a declarat satisfăcut de celebrele şi teribilele camere de gazare din lagăre, cu toate că, conform mărturiilor victimelor lagărelor, moartea prin otrăvirea cu gaze era una extrem de dureroasă. La urma urmei, prin Heinrich Himmler, omenirea a experimentat „raţionalizarea metodelor moderne de execuţie”…
Himmler şi Hitler
Sursa foto: AFP
În acelaşi timp, în anul 1939, Hitler îi acorda întreaga Polonie drept fief experimental. În decursul aceluiaşi an, peste un milion de polonezi şi 300.000 de evrei aveau să cadă victime acestui scelerat. Îndoctrinarea făcută de el asupra tuturor cadrelor din SS îşi arăta roadele cele hâde. SS-işii ucideau fără nicio formă de vinovăţie. Crimele în masă erau raţionalizate sub forma unui nebunesc şi absurd sacrificiu care trebuia făcut pentru „puritatea rasei ariene”.
Himmler vitupera mai departe în discursurile sale care şi astăzi aduc fiori reci:
„Nu mă interesează dacă 10.000 de rusoiace mor de epuizare în timp ce sapă un şanţ contra tancurilor, atât timp cât şanţul este terminat la timp. Însă nu trebuie să fim cu inimile împietrite atât timp cât nu este necesar. Noi germanii, suntem singurul popor din lume care are o atitudine umană şi decentă la adresa animalelor. Prin urmare vom avea aceeaşi atitudine amabilă la adresa acestor oameni căzuţi în animalitate”.
Însă istoria avea să-şi modifice rapid cursul. Sfârşitul războiului bătea la uşă şi odată cu el apărea la orizonst şi sfârşitul nazismului în Germania şi Europa. Ideologia nebună pusă în practică de Hitler şi Himmler aruncase însă lumea într-un război fără precedent soldat cu zeci de milioane de victime şi distrugeri incomensurabile.
Din cei mai puternici şi temuţi lideri din Europa, fruntaşii nazişti s-au văzut brusc în faţa situaţiei neiertătoare. Mulţi s-au sinucis, alţii au încercat să fugă, unii au fost prinşi, judecaţi şi condamnaţi. În pragul înfrângerii totale, conştienţi de viitorul care li se rezerva, toţi liderii nazişti s-au disociat pe ultima sută de metri de Himmler şi au încercat să fugă de el. Ca un şobolan încolţit, Himmler a încercat să fugă alături de alţi 200 de fruntaşi nazişti.
Ca o ultimă încercare disperată, Himmler a încercat să cadă la înţelegere cu aliaţii oferind pentru libertatea sa sume de bani precum şi eliberarea a 3.500 de evrei ţinuţi încă în lagăre. Cum era de aşteptat, înţelegerea nu a ţinut. Toţi vroiau să-l vadă pe Himmler prins, interogat şi judecat.
Hăituit de toată lumea, Himmler s-a deghizat şi a folosit o serie de acte falsificate pretinzând că este un oarecare sergent din Wermacht, pe numele său Heinrich Hitzinger. Alături de un grup de nazişti fideli, Himmler s-a îndreptat spre Fridrichkskoog, fără a avea o destinaţie precisă. De aici, grupul a ajuns la Neuhaus, unde naziştii au împrăştiat în mulţime pentru a-şi pierde urma.
Din nefericire pentru el, Himmler a fost prins şi arestat pe data de 21 mai 1945 de către o patrulă sovietică. În cele din urmă, cel mai temut nazist a ajuns două zile mai târziu la o bază militară britanică din Luneburg. Acolo, nimeni nu ştia încă cine era acel misterios prizonier german. Nici sovieticii cărora li se păruse suspect şi-l arestaseră, nu ştiau pe cine prinseseră.
Ultima fotografie a lui Himmler, efectuată imediat după ce acesta s-a sinucis. Sursa foto: Wikipedia
La Luneburg, Himmler a fost supus unui examen medical de rutină înainte să fie interogat. Doar că în timop ce medicul încerca să-i examineze gura, Himmler a scrâşnit brusc din dinţi şi s-a prăbuşit pe podea. În mai puţin de cincisprezece minute, era mort. Eminenţa neagră a nazismului era conştient de pierderea războiului şi nu vroia să cadă prizonier în mîinile duşmanilor, în acest scop Himmler îşi montase o măsea falsă care conţinea o capsulă de cianură.
Dacă măseaua era muşcată într-un anume fel, capsula se spărgea direct în gură, şi nimic nu-i mai putea opri moartea. După ce cadavrul său a fost identificat, britanicii au decis ca cel mai periculos om din Reich-ul lui Hitler să fie îngropat undeva în apropiere de Luneburg.
Locul exact al mormântului său este ţinut şi astăzi secret şi nimeni nu l-a descoperit până în prezent, fapt care a alimentat multe teorii conspiraţioniste cu privire la sfârşitul adevărat al unuia dintre cele mai crude personaje din istoria omenirii.
Sursa : Descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu