Conexiunile din creier prezic capacitatea individului de lecturare

Alfabetizarea necesită integrarea activităţilor produse în zonele cerebrale implicate în vedere, auz şi limbaj. Aceste zone sunt distribuite de-a lungul creierului, astfel încât să comunice între ele şi să asigure o bună lecturare.

Jason Yeatman, un neurolog de la Universitatea Stanford a studiat modul în care dezvoltarea capacităţii de lecturare relaţionează cu procesul de creştere a fibrelor de materie albă ce conectează regiuni îndepărtate din creier. 

Astfel, el a realizat un studiu în care a analizat capacitatea de lecturare a 55 de copii cu vârsta curprinsă între 7 şi 12 ani. În urma cercetării s-au constatat diferenţe majore între copii. Mai mult, participanţii care au citit mai prost la începutul studiului, s-au dovedit a fi mai slabi la acest capitol şi mai târziu în viaţă. 

Într-o a doua parte a studiului, oamenii de ştiinţă au scanat creierele a 39 de copii de cel puţin 3 ori în timpul studiului, pentru a monitoriza dezvoltarea fibrelor de materie albă. 

Diferenţele de creştere a fibrelor pot indica variaţii ale capacităţii de lecturare. În cazul persoanelor care citeau bine, iniţial, s-a observat un semnal slab la nivelul fibrelor de substanţă albă, dar de-a lungul anilor, acestea au început să se întărească. La polul opus s-au aflat cititorii slabi, în cazul cărora procesul s-a inversat. 

Dezvoltarea materiei albe este reglementată de două procese: unul care elimină fibrele nervoase şi conexiunile neuronale inutile şi un altul, numit mielinizare, în care fibrele nervoase individuale sunt acoperite de ţesut gras, izolator, care creşte viteza de transmisie. Ambele procese sunt influenţate de experienţă, motiv pentru care ele se dezvoltă diferit de la caz la caz. 

Acum, oamenii de ştiinţă consideră că studiul sugerează că puterea şi conectivitatea dintre fibrele de substanţă albă ar putea indica, pentru fiecare individ, capacitatea de a citi. În viitor, copiii cu probleme de citire ar putea să ia cursuri personalizate în funcţie de patternurile lor cerebrale pentru a-şi putea perfecţiona capacitatea de lecturare. 

De asemenea, descoperirea ar putea ajuta la înţelegerea relaţiei dintre aceste conexiuni şi abilităţile de lecturare. 

Sursa : http://www.descopera.ro