Interviu oferit de Discovery Romania
Povestea distrugatorilor de mituri continua. Cu ajutorul partenerilor nostri de la Discovery, Jamie si Adam s-au intors pe Tech School pentru a ne impartasi partea nevazuta a emisiunii lor. Ati fost vreodata curiosi sa aflati ce parere au cei doi despre miturile pe care le abordeaza? Iata ce spun ce doi:
Discovery: Adam, ai tot vorbit despre chestiile infricosatoare, dar eu ma intrebam cu ce experiment v-ati distrat voi cel mai bine?
Adam: Exista mai multe feluri de distractie. Exista distractia de care ai parte cand faci chestii pe care nu ai fi crezut niciodata ca o sa apuci sa le faci. De pilda, una dintre cele mai stranii senzatii pe care le-am trait vreodata a fost sa hranesc o caracatita cu mana mea. Pe de alta parte, cand am urcat intr-un avion F/A-18 Hornet, impreuna cu Blue Angels, si am depasit de sapte ori viteza sunetului, am mers cu capul in jos si am vomitat, a fost... Pana si partea cu voma a fost distractiva, cand am stat in avionul F/A-18. A fost o distractie pe cinste ! Pe urma exista si experimentele distractive in care totusi simt ca ne apropiem de partea stiintifica si chiar reusim sa intram in zone foarte interesante. Exista episoade precum “Gloantele aruncate si gloantele trase” sau “Gloantele trase in sus”. Aici stiu ca munca pe care o facem este valida ca experiment, nu doar din punctul de vedere al unui program TV sau de divertisment, ci chiar gandindu-ne la colectarea de date reale. Sincer, cand facem asemenea experimente, in care aflam lucruri noi, pe care stim ca nimeni nu le-a mai incercat pana atunci, cred ca atunci ne distram cel mai bine. O alta chestie ar fi un fel de raspuns general, dar foarte adevarat. Cand pregatesti chestiile pe care urmeaza sa le arunci in aer, nu e deloc distractiv. De fapt, e chiar periculos si trebuie sa te concentrezi cat mai bine. Pentru noi, cel mai distractiv pe parcursul unei saptamani este sa discutam problemele pe care le avem de rezolvat, inainte de a ne apuca efectiv sa construim lucruri. Eu si Jamie sau producatorul sau regizorul nostru discutam fiecare problema pana cand o lamurim. Incepem deci cu o chestie complet neformata si neclara, dar dupa o ora avem un fir narativ, o poveste care ne place si care credem ca va fi plina de forta. Atunci ne distram cel mai bine.
Discovery: Cand publicul se uita la programul vostru, e distractiv, insa mai exista si altceva acolo, in substrat, si poate ca reusesti sa ne explici. Care e obiectivul tau personal, cand lucrezi la acest program? Dincolo de divertisment si de banii castigati... Cu ce speri ca se vor alege telespectatorii, urmarind programul vostru?
Jamie: De la bun inceput, de cand am inceput sa lucrez la acest program – de fapt si inainte, cand lucram in domeniul efectelor speciale, ceea ce nu inseamna neaparat acelasi lucru ca meseria unui 'Vanator de mituri' – am construit lucruri, am creat lucruri si am rezolvat probleme. Asta imi place sa fac, acesta este scopul meu in viata. Nu ma gandesc la asta, dar este insasi ratiunea mea de a fi: asa cum un rechin exista ca sa manance lucruri, eu exist ca sa construiesc si sa inventez lucruri. Deci cred ca unul din motivele pentru care acest program functioneaza este ca noi nu ne purtam ca si cand ne-am distra de minune, ci facem pur si simplu ce am face in mod natural, daca ni s-ar oferi o asemenea ocazie sau un subiect asupra caruia sa ne concentram. Cand ma ocup de asemenea lucruri, e ca o aventura. Nimic altceva nu mai conteaza pentru mine, incerc doar sa imi indeplinesc obiectivul. Cea mai importanta valoare pentru mine – si care sper ca va deveni evidenta si pentru telespectatori – este ca in decursul celor opt ani de cand lucrez la acest program am invatat incredibil de multe despre felul cum functioneaza lumea. O mare parte din acest proces de invatare este legat de intrebari, de curiozitatea mea fata de lucrurile cu care iau contact, cu acest tip special de aventura si de exercitiu in domeniul creativitatii si rezolvarii de probleme. Daca publicul reuseste sa inteleaga macar o mica frantura din ceea ce traiesc eu personal, cred ca multi oameni vor considera ca programul merita urmarit.
Discovery: As vrea sa stiu cat de mult din emisiunea voastra se deruleaza dupa un scenariu si cat de mult improvizati.
Jamie: Emisiunea este aproape in intregime improvizata. Da, discutia noastra trebuie sa respecte un anumit fir narativ, fiindca lucrurile trebuie sa aiba un inceput, un mijloc si un sfarsit. Nu vorbim la intamplare despre diverse chestii pe care le facem. In general, ceea ce vedeti este ceea ce am facut. Sunt reactiile noastre in diverse momente, cu cate o dubla reluata pe ici, pe colo, ca sa putem filma un lucru si dintr-un alt unghi. Dar ceea ce vedeti este doar ce facem noi si nimic altceva.
Dupa ce ati aflat cu ajutorul Discovery ce munca se ascunde in spatele unui mit distrus si care sunt ingredientele unui mit bun, cum vi se pare lumea lui Jamie si a lui Adam? Visati sa deveniti distrugatori de mituri cand veti fi mari?
Povestea distrugatorilor de mituri continua. Cu ajutorul partenerilor nostri de la Discovery, Jamie si Adam s-au intors pe Tech School pentru a ne impartasi partea nevazuta a emisiunii lor. Ati fost vreodata curiosi sa aflati ce parere au cei doi despre miturile pe care le abordeaza? Iata ce spun ce doi:
Discovery: Adam, ai tot vorbit despre chestiile infricosatoare, dar eu ma intrebam cu ce experiment v-ati distrat voi cel mai bine?
Adam: Exista mai multe feluri de distractie. Exista distractia de care ai parte cand faci chestii pe care nu ai fi crezut niciodata ca o sa apuci sa le faci. De pilda, una dintre cele mai stranii senzatii pe care le-am trait vreodata a fost sa hranesc o caracatita cu mana mea. Pe de alta parte, cand am urcat intr-un avion F/A-18 Hornet, impreuna cu Blue Angels, si am depasit de sapte ori viteza sunetului, am mers cu capul in jos si am vomitat, a fost... Pana si partea cu voma a fost distractiva, cand am stat in avionul F/A-18. A fost o distractie pe cinste ! Pe urma exista si experimentele distractive in care totusi simt ca ne apropiem de partea stiintifica si chiar reusim sa intram in zone foarte interesante. Exista episoade precum “Gloantele aruncate si gloantele trase” sau “Gloantele trase in sus”. Aici stiu ca munca pe care o facem este valida ca experiment, nu doar din punctul de vedere al unui program TV sau de divertisment, ci chiar gandindu-ne la colectarea de date reale. Sincer, cand facem asemenea experimente, in care aflam lucruri noi, pe care stim ca nimeni nu le-a mai incercat pana atunci, cred ca atunci ne distram cel mai bine. O alta chestie ar fi un fel de raspuns general, dar foarte adevarat. Cand pregatesti chestiile pe care urmeaza sa le arunci in aer, nu e deloc distractiv. De fapt, e chiar periculos si trebuie sa te concentrezi cat mai bine. Pentru noi, cel mai distractiv pe parcursul unei saptamani este sa discutam problemele pe care le avem de rezolvat, inainte de a ne apuca efectiv sa construim lucruri. Eu si Jamie sau producatorul sau regizorul nostru discutam fiecare problema pana cand o lamurim. Incepem deci cu o chestie complet neformata si neclara, dar dupa o ora avem un fir narativ, o poveste care ne place si care credem ca va fi plina de forta. Atunci ne distram cel mai bine.
Discovery: Cand publicul se uita la programul vostru, e distractiv, insa mai exista si altceva acolo, in substrat, si poate ca reusesti sa ne explici. Care e obiectivul tau personal, cand lucrezi la acest program? Dincolo de divertisment si de banii castigati... Cu ce speri ca se vor alege telespectatorii, urmarind programul vostru?
Jamie: De la bun inceput, de cand am inceput sa lucrez la acest program – de fapt si inainte, cand lucram in domeniul efectelor speciale, ceea ce nu inseamna neaparat acelasi lucru ca meseria unui 'Vanator de mituri' – am construit lucruri, am creat lucruri si am rezolvat probleme. Asta imi place sa fac, acesta este scopul meu in viata. Nu ma gandesc la asta, dar este insasi ratiunea mea de a fi: asa cum un rechin exista ca sa manance lucruri, eu exist ca sa construiesc si sa inventez lucruri. Deci cred ca unul din motivele pentru care acest program functioneaza este ca noi nu ne purtam ca si cand ne-am distra de minune, ci facem pur si simplu ce am face in mod natural, daca ni s-ar oferi o asemenea ocazie sau un subiect asupra caruia sa ne concentram. Cand ma ocup de asemenea lucruri, e ca o aventura. Nimic altceva nu mai conteaza pentru mine, incerc doar sa imi indeplinesc obiectivul. Cea mai importanta valoare pentru mine – si care sper ca va deveni evidenta si pentru telespectatori – este ca in decursul celor opt ani de cand lucrez la acest program am invatat incredibil de multe despre felul cum functioneaza lumea. O mare parte din acest proces de invatare este legat de intrebari, de curiozitatea mea fata de lucrurile cu care iau contact, cu acest tip special de aventura si de exercitiu in domeniul creativitatii si rezolvarii de probleme. Daca publicul reuseste sa inteleaga macar o mica frantura din ceea ce traiesc eu personal, cred ca multi oameni vor considera ca programul merita urmarit.
Discovery: As vrea sa stiu cat de mult din emisiunea voastra se deruleaza dupa un scenariu si cat de mult improvizati.
Jamie: Emisiunea este aproape in intregime improvizata. Da, discutia noastra trebuie sa respecte un anumit fir narativ, fiindca lucrurile trebuie sa aiba un inceput, un mijloc si un sfarsit. Nu vorbim la intamplare despre diverse chestii pe care le facem. In general, ceea ce vedeti este ceea ce am facut. Sunt reactiile noastre in diverse momente, cu cate o dubla reluata pe ici, pe colo, ca sa putem filma un lucru si dintr-un alt unghi. Dar ceea ce vedeti este doar ce facem noi si nimic altceva.
Dupa ce ati aflat cu ajutorul Discovery ce munca se ascunde in spatele unui mit distrus si care sunt ingredientele unui mit bun, cum vi se pare lumea lui Jamie si a lui Adam? Visati sa deveniti distrugatori de mituri cand veti fi mari?
Sursa : http://techschool.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu