Blog Webit-ps.com: martie 2013

duminică, 31 martie 2013

62% din cei care navigheaza pe Internet primesc mesaje cu continut sexual. Cati sunt minori

Internetul ne poate fi prieten, dar si dusman. Rezultatele unui studiu arata ca peste 85% dintre minorii din Romania stau zilnic in fata calculatorului.

Prefera retelele de socializare, unde au acces la imagini cu continut sexual, potrivitstirileprotv.ro.

Tocmai de aceea, intr-raport, Comisia Europeana vorbeste despre programele prin care parintii isi pot controla copiii, ca sa nu fie agresati pe internet.

Simona si Cristina sunt colege de clasa. Au 14 ani si pentru ele internetul nu mai are niciun secret.

Recunosc insa ca in mediul virtual pericolele sunt la tot pasul. Fetele povestesc experiente infricosatoare.

"M-a intrebat daca vreau sa ne intalnim. Mi-a spus ca este din Grecia si ca o sa vina in Romania. O femeie, mi-a spus ca e bisexuala", spune Cristina Vasile.

Din pacate, 62% dintre cei care navigheaza zilnic pe internet au vazut sau au primit mesaje cu continut sexual.

Cifra este de doua ori mai mare fata de acum 3 ani si din cauza extinderii retelelor sociale. Aproximativ 90% dintre copiii romani au un astfel de cont. Unul din 6 minori a recunoscut ca are profilul public, adica datele pot fi vazute de oricine.

Asadar, tot mai multi copii, de la varste fragede, acceseaza internetul. Problema este ca numarul celor care intra pe diverse site-uri de pe dispozitive mobile, ca smartphone-urile de exemplu, este in crestere: in studiu se vorbeste despre un procent de 65%. Iar asta inseamna automat un control mai redus din partea parintilor.

Dealtfel, doar unul din 5 parinti foloseste metode de control parental, desi ele pot fi descarcate de pe internet.

Sunt programe care blocheaza automat toate site-urile cu continut pornografic, dar si softuri care monitorizeaza conversatia dintre copil si corespondent.

Daca discutia devine agresiva, amenintatoare, sau ia o turnura sexuala, softul va inlocui textul primit, sau il va sterge complet.

Sursa : http://www.yoda.ro

EXCLUSIV Harghiteanca Marta Bajko, persoana care se ocupa de cei mai mari magneti din lume

Acceleratorul de particule de la Geneva nu ar functiona fara ea. Este persoana care isi pune semnatura pe unele dintre cele mai mari masinarii care ajung in subteran.

Intr-o hala imensa, cu roboti cat camioanele si magneti lungi de 10 metri, o femeie micuta de inaltime organizeaza totul. Harghiteanca Marta Bajko este persoana care conduce unul dintre cele mai mari proiecte ale Acceleratorului de particule, masinaria gigantica menita sa ne explice tainele Universului. Isi face munca in apropiere de Geneva, la suprafata, insa masinariile pe care le supervizeaza coboara in pamant si la 175 m. Magnetii lui dr. Bajko ajuta particulele din accelerator sa o ia pe directia dorita si sa se ciocneasca asa cum vor cercetatorii, simuland Big Bangul, explozia care a dus la formarea Universului.

“Aici unde ne aflam, acest hol, este dedicat testarii magnetilor”, spune dr. Bajko. Prin mainile echipei ei au trecut unele dintre cele mai grele piese ale Acceleratorului de particule. Sunt magneti imensi, plini de fire si de senzori, care n-au mare lucru in comun cu cei pe care ii avem noi in case. “Sunt superconductori care se testeaza la - 271 de grade Celsius, adica mai rece un pic decat Universul”, spune dr. Bajko. De 4 ani conduce cea mai mare unitate de testare a magnetilor superconductori din lume si are in grija 20 de oameni.

Toate piesele care sunt acum in tunelul acceleratorului au fost supervizate de ea sau de colegii ei. “Aceasta hala a fost, timp de 5 ani, ocupata de oameni care faceau teste 24 de ore din 24. Era incredibil! Am testat 1600 de magneti, deci am avut foarte multi oameni care au lucrat aici”, isi aminteste. In zilele in care era de garda la magneti, trebuia sa fie disponibila oricand cineva din echipa o suna sa-i ceara sfaturi. “Primeam telefoane si la 3 dimineata de la colegi pe care trebuia sa ii ajut”, spune ea.

Acum, munca Martei Bajko este la granita dintre tehnologie si science-fiction. Ea se ocupa si testarea viitorilor magneti, extrem de puternici, pe care acceleratorul ii va folosi din 2016. “Sincer, asta-i cea mai tare parte a muncii mele! Lucram la magnetii care vor asigura upgrade-ul experimentului. Primii magneti ajung deja la testare si trebuie sa dam feedback. Dar lucram si pentru upgrade-ul de dupa acest upgrade”, spune Dr. Bajko.

Dupa 16 ani petrecuti la CERN, dr. Bajko se teme sa spuna ca domeniul magnetilor are putine secrete pentru ea. Din contra. Ii place mereu sa descopere si se bucura cand invata ceva. E cel mai fericita atunci cand un dispozitiv nou ii trece pragul, iar ea trebuie sa il analizeze. “Jobul nostru este sa aflam ce spune magnetul, ce inseamna graficele. Obtinem informatii de la magnet prin intermediul multor senzori construiti in interiorul lui”, spune dr. Bajko.

Unul dintre lucrurile care o fac sa se simta mandra este ca lucreaza in domeniul pentru care s-a pregatit. Scoala generala si liceul le-a facut in Harghita, iar facultatea la Budapesta, la Universitatea Tehnica de acolo. “Cand am terminat studiile, am avut sansa sa merg la Madrid, in timpul verii, sa fac un fel de training, de internship. A fost un laborator in care oamenii lucrau intr-un domeniu foarte specific, in superconductivitate. Am fost entuziasmata pentru ca erau lucruri pe care nu le invatasem in scoala, era inginerie de ultima ora. Am venit la Geneva pentru ca sa fii strain in Spania, intr-un laborator de stat, iti era imposibil sa primesti un contract pe perioada nedeterminata”, spune ea.

La inceputul carierei a facut design de magneti. “Ai cativa parametri, faci calcule, folosesti software si matematica aplicata in fizica si inginerie. Apoi am avut sansa de a face primul prototip impreuna cu o companie, care a construit un magnet pe care l-am proiectat eu. Si, dupa doi ani, am fost angajata permanent la CERN pentru principalii magneti ai Acceleratorul de particule”, poveste dr. Bajko.

La Geneva, unul dintre proiectele din care a avut cel mai mult de invatat a fost cel cu o mare companie din Italia. “Timp de 5 ani am fost responsabila pentru un contract care prevederea fabricarea unei treimi din principalii dipoli ai acceleratorului. La momentul acela calatoream la fiecare doua saptamani, stateam cu ei, ajuntandu-i, vazand cum merg lucrurile, asingurandu-ma ca lucreaza la timp, la calitatea dorita, in pretul dorit”, isi aminteste dr. Bajko.

Harghiteanca mai spune ca i-ar placea mult sa aiba in echipa si tineri din Romania. Deocamdata, insa, e mandra ca o parte dintre instrumentele necesare testarii magnetilor se fabrica la noi in tara. “Inca nu sunt echipe din Romania, dar as fi tare fericita daca as avea. Dar posibilitati exista. Daca sunt interesati, trebuie sa ia legatura cu noi si sa spuna ce pot sa faca. Sunt 100% sigura ca ne pot ajuta. Studentii si proaspetii absolventi din Romania isi pot gasi locul in proiect. Sa intre pe site-ul CERN si sa aplice sa lucreze cu mine, in echipa de superconductivitate”.

Sursa : http://www.yoda.ro

Misterul „ţipetelor” copacilor: de ce emit arborii sunete de 140 de decibeli asemănătoare urletelor?

Puţină lume cunoaşte că arborii însetaţi lansează apeluri de ajutor, aceste sunete ascuţite atingând uneori nivelul de 140 decibeli. Motivul pentru care oamenii nu aud aceste „ţipete” ce au drept sursă copacii este faptul că zgomotele sunt într-o frecvenţă prea înaltă pentru a putea fi detectate de urechea umană.

Alexandre Ponomarenko, un cercetător de la Universitatea Grenoble din Franţa specializat în mecanica fluidelor ce a studiat acest fenomen, afirmă că „ţipetele” produse de copaci pot atinge acelaşi nivel de zgomot ca un motor cu reacţie.

Cercetătorul a analizat acest fenomen cu ajutorul unor instrumente sofisticate şi a ajuns la concluzia că sursa sunetelor misterioase este seva copacilor. Seceta provoacă uscarea sevei, reducând astfel presiunea pe care aceasta o exercită asupra copacului. Această presiune negativă poate provoca transformarea sevei în anumite porţiuni din lichid în gaz, la fel cum temperaturile înalte pot duce la transformarea apei lichide în vapori. Aceste „bule de gaz” ce se formează în interiorul sevei reprezintă sursa zgomotelor misterioase.

Dincolo de rezolvarea acestui mister, reuşita cercetătorilor ar putea duce la conceperea unor noi tehnologii. Descoperirea cercetătorului francez arată că, prin ascultarea plantelor, oamenii pot obţine informaţii preţioase fără a apela la metode invazive.

Oamenii de ştiinţă afirmă că folosirea microfoanelor pentru a asculta copacii ar putea ajuta la diagnosticarea arborilor uscaţi. „Îmi pot imagina un sistem automatizat care ar uda copacii atunci când identifică zgomotele prin care copacii anunţă că au devenit prea uscaţi”, concluzionează Ponomarenko.

Sursa : http://www.descopera.ro

Un experiment revoluţionar, care va începe pe data de 2 aprilie 2013, va arăta ce şanse avem să colonizăm alte planete

Pot creşte plante pe Lună sau pe Marte? Înfiinţarea unor colonii umane pe aceste corpuri cereşti - un proiect de viitor la care se lucrează deja - va depinde de asigurarea resurselor alimentare la faţa locului, prin cultivarea plantelor. Dar mai întâi trebuie să ştim dacă aceste lumi au tot ce le trebuie pentru a permite creşterea plantelor terestre, cu doar un mic ajutor din partea omului.

Pionierul acestui experiment este Wieger Wamelink, un ecolog care lucrează la Alterra - Wageningen UR, un centru de cercetări din Olanda.

El şi echipa sa intenţionează să verifice dacă solul de pe alte corpuri cereşti are calităţile necesare pentru a permite supravieţuirea plantelor terestre.

Primele experienţe se vor referi la cultivarea plantelor pe Lună, deoarece compoziţia solului selenar este deja cunoscută, în urma analizelor realizate pe mostrele aduse din cele câteva expediţii umane pe Lună. Oamenii de ştiinţă vor studia substratul pentru a afla dacă are compoziţia potrivită ori dacă îi lipsesc anumite elemente esenţiale pentru plante - un studiu care nu a mai fost întreprins anterior.

Treptat, pe măsură ce vom afla mai multe lucruri despre Marte, şi solul marţian va fi inclus în analize, chiar dacă nu avem încă mostre, ci doar datele furnizate de misiunile fără echipaj uman trimise pe Marte, precum Curiosity.

Cercetătorii vor compara cerinţele de cultură ale diferitelor plante cu compoziţia solului de pe Lună şi Marte. Apelând la o baza de date ce cuprinde 25 de caracateristici abiotice necesare pentru creşterea optimă a diferitelor specii de plante, se poate calcula dacă o anumită specie ar supravieţui sau nu plantării în solul selener ori marţian.

Se porneşte de la premisa că va exista atmosferă, realizată artifical, în interiorul unor construcţii din colonie; se presupune, de asemenea, că va fi disponibilă apa. Plantele ar produce oxigen (în urma fotosintezei) şi ar recicla dioxidul de carbon, creând, în cele din urmă, un fel de ecosistem.

Un alt aspect al experimentului va consta în plantarea efectivă a unor răsaduri de diferite specii vegetale într-un substrat artificial ce imită solul selenar sau marţian, substrat furnizat de NASA. Creşterea plantelor în aceste condiţii va fi comparată cu creşterea aceloraşi specii de plante în sol obişnuit, de pe Pământ.

Primele culturi experimentale de acest tip vor fi plantate în sere pe data de 2 aprilie 2013.

Sursa : http://www.descopera.ro

Un mister letal ce s-a ascuns în sânge a fost descifrat! Rezultatul: cea de-a 33-a grupă de sânge descoperită de cercetători!

O grupă de sânge care poate face ca transfuziile de sânge să fie letale s-a dovedit a fi un mister timp de 60 de ani. Acum, cercetătorii au reuşit să identifice secretul din spatele grupei de sânge cunoscute sub numele de „Vel”, descoperire care ar putea să facă sângele mai sigur pentru sute de mii de persoane din întreaga lume.

Misterul a debutat în 1952, când o femeie în vârstă de 66 de ani din New York, bolnavă de cancer de colon, a primit o transfuzie de sânge şi a suferit o reacţie neaşteptată, foarte gravă şi potenţial letală, în care corpul ei a respins sângele. Medicii care au investigat acest caz se refereau la femeie, folosindu-i numele de familie, drept „Pacienta Vel”.

Cercetările aprofundate au relevat că doamna Vel a dezvoltat o reacţie imună foarte puternică la un compus necunoscut ce se găsea în sângele ce-i fusese transfuzat. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă nu au putut să identifice respectivul compus, deschizând acest mister al unui nou tip de sânge, „Vel-negativ”.

„Baza moleculară a sângelui de tip Vel-negativ a rămas nedescoperită pentru mai bine de 60 de ani, în ciuda eforturilor intense depuse la nivel mondial”, a explicat cercetătorul Bryan Balliff, biochimist şi specialist în spectrometrie la Universitatea Vermont.

Majoritatea oamenilor de pe Terra sunt Vel-pozitivi, dar studiile efectuate după identificarea cazului doamnei Vel au arătat că nu este singură. Peste 200.000 de oameni din Europa şi mai bine de 100.000 de persoane din America de Nord au sângele de tip Vel-negativ. În Europa, incidenţa acestui tip rar de sânge este de 1 la 2.500 de persoane, iar dacă aceşti oameni primesc o transfuzie cu sânge Vel-pozitiv riscă să sufere de insuficienţă renală şi chiar să moară.

Hematiile fiecărei persoane sunt acoperite cu molecule ce servesc drept antigene, compuşi ce instruiesc sistemul imunitar să reacţioneze. Acesta reacţionează prin pomparea de proteine cunoscute sub numele de anticorpi ce se ataşează de antigene şi le neutralizează. Cu toate acestea, de regulă oamenii nu produc anticorpi la propriile antigene, ci doar la antigenele străine – cum ar fi cele obţinute de la sângele altei persoane care are o grupă de sânge diferită (şi, astfel, antigene pe care ei nu le au).

Cele mai cunoscute antigene sunt cele ce formează principalele grupe de sânge: A, B, AB şi O. Pe lângă aceastea mai există numeroase alte grupe de sânge mai puţin cunoscute, precum Vel, care au potenţialul de a face transfuziile periculoase pentru pacienţi.

Sângele Vel-negativ este unul dintre tipurile de sânge ce pot fi obţinute extrem de greu în numeroase ţări. Acest lucru se datorează parţial rarităţii sale, dar totodată şi faptului că nu există o metodă sistematică de identificare a sângelui Vel-negativ la donatori. Până acum, pentru a identifica dacă o persoană este Vel-negativă sau Vel-pozitivă, doctorii foloseau anticorpi obţinuţi de la puţinele persoane identificate drept Vel-negative, după ce corpurile lor au respins sângele transfuzat. Multe spitale şi bănci de sânge nu au acces la aceşti anticorpi, astfel că nu au nicio metodă prin care să testeze pentru Vel.

Acum cercetătorul Bryan Baliff, alături de Lionel Arnaud, un specialist în biologie moleculară de la Institutul Naţional de Transfuzie a Sângelui din Franţa au descifrat misterul tipului de sânge Vel.

„Reuşita noastră promite să ofere cadrelor medicale asistenţă imediată în cazul în care se confruntă cu această grupă rară de sânge”, a comentat Baliff.

Pentru a identifica elementul-lipsă din acest puzzle, echipa internaţională de cercetători a folosit anticorpii extraşi de la pacienţii Vel-negativ pentru a purifica proteina Vel din membranele hematiilor umane. Balliff şi colegii săi au identificat „vinovatul”, o moleculă minusculă neobservată până acum pe care au intitulat SMIM1 (small integral membrane protein 1). Analiza genetică efectuată pe 70 de persoane Vel-negativ a dezvăluit că toţi pacienţii aveua o genă lipsă, genă ce permite celulelor să producă SMIM1.

Anul trecut, aceiaşi cercetători au identificat proteinele responsabile pentru alte două grupe rare de sânge, Junior şi Langeris. Cu Vel, numărul grupelor de sânge înţelese de cercetători se ridică astăzi la 33.

„Deşi încă mai există câteva tipuri rare de sânge cărora nu le-am elucidat baza moleculară, sângele Vel-negativ reprezenta, cu siguranţă, misterul cel mai supărător”, a comentat Arnaud.

Cercetătorii au conceput teste pe baza ADN-ului ce permit identificarea pacienţilor cu Vel-negativ. Aceste teste pot fi integrate uşor în procedurile de testare de sânge existente, iar cadrele medicale le pot realiza în mai puţin de două ore.

„Pentru acei câţiva oameni cu sânge Vel-negativ ce au nevoie de o transfuzie de sânge, această perioadă de timp scurtă ar putea permite să le fie salvată viaţa. Chiar dacă eşti acea rară persoană din 2.500 care este Vel-negativ, acum ştim cum să îţi aflăm repede grupa de sânge şi cum să-ţi obţinem sângele de care ai nevoie”, a explicat Baliff.

Studiul a fost publicat în jurnalul ştiinţific EMBO Molecular Medicine.